După ce, în cadrul întâlnirii trecute, v-am invitat să priviţi înspre Hristosul care nu reproşează nimănui nimic, ci dimpotrivă, îi învăluie în iertarea şi iubirea Sa chiar şi pe ucigaşii Lui, vă propun să continuăm astăzi pregătirea pentru drumul înspre Golgota, gândindu-ne la o persoană discretă, dar extrem de importantă în aceste momente, Maica Domnului.
Chipul ei apare parcă în subsidiarul descrierilor din aceste zile, avându-şi punctul maxim în tabloul ce ne-o prezintă la poalele Crucii. Şi totuşi, ea este prezentă în toate marile momente, aşa cum a fost prezentă mereu în opera Mântuitorului Hristos. Inima ei de mamă, învăţată să adune ghem durerea, tristeţea, îndoiala şi să-şi exprime în singurătate bucuria pentru fiecare reuşită a Fiului ei, îl acompaniază pe Iisus şi în aceste momente grele. Între inimile celor doi, mamă şi fiu, există un dialog continuu, ce nu poate fi întrerupt de nimic. De aceea, Fecioara Maria nu are parte de o încredinţare a Învierii, aşa cum au avut femeile mironosiţe sau Apostolii. Ea nu s-a îndoit niciodată că Hristos va învia şi deşi, ca mamă, a avut parte de experienţa „sabiei ce i-a trecut prin inimă”, după proorocia dreputului Simeon, a păstrat mereu încredinţarea că toate cele ce se întâmplă, sunt din voia lui Dumnezeu. Putem lesne vedea lucrul acesta în Cana Galileii. Atunci, în cuvinte puţine, dar clar articulate, şi-a rostit Evanghelia şi mărturisirea de credinţă: „Faceţi ceea ce vă va spune El!” Aşa a făcut şi ea, tot mereu.
În aceste momente grele pentru mulţi dintre noi, vă îndemn să priviţi înspre Maica Domnului. Îndeosebi, dar nu în mod exclusiv, mamele. Sunt, de bună seamă, între dumneavoastră, mame ale căror inimi sunt, în aceste clipe, chircite de durere. Mame care au fiii plecaţi departe, pe meleaguri afectate de maladia ce seceră vieţi de-a lungul şi de-a latul acestei planete. Mame care nu au veşti dinspre ei sau care, chiar dacă au primit asigurări că ei sunt bine, nu-şi pot găsi liniştea sufletească şi se lasă pradă unei îndoieli care e mai presus de puterea lor de stăpânire. A existat în decursul istoriei o altă mamă, care vă poate oferi răspuns la frământări, vă poate alina şi vă poate da asigurări că totul va fi bine. Căutaţi-o! Intraţi în dialog cu ea, prin intermediul rugăciunii! Încredinţaţi-vă ei pe copiii voştri şi-i veţi primi înapoi sănătoşi!
Şi dacă tot vă apropiaţi de Maica Domnului cu gândul şi cu rugăciunea, urmaţi-i exemplul. Încercaţi să găsiţi în voi pacea şi delicateţea sufletească pe care a avut-o ea. Deschideţi-vă inimile şi lăsaţi să pătrundă înlăuntrul lor lumina curăţitoare a păcii, dragostei şi iertării, ce vine ca un dar de la Dumnezeu şi plineşte neputinţele noastre! Şi veţi ajunge astfel să înţelegeţi în mod profund nu doar experienţa Golgotei, unde suntem chemaţi să-l însoţim pe Hristos, pentru a fi apoi martori şi părtaşi ai Învierii, ci şi propria voastră viaţă şi existenţă!
Dumnezeu să ne aibă pe toţi în grija Sa!
Cu preţuire în Hristos, Ieromonahul Maxim
