A trecut în veșnicia lui Dumnezeu sufletul bun al Părintelui Arhimandrit Nicolae Moldovan, starețul Mânăstirii Nicula. Îl păstrăm în suflet și în memorie și prin cuvintele așternute într-un volum aniversar – treizeci de ani de călugărie și zece ani de stăreție –, publicat în 2022, la Editura Renașterea, sub coordonarea Părintelui Arhidiacon Gavriil Boga, cu un Cuvânt-înainte de Părintele Arhimandrit Dumitru Cobzaru: Pelerin, novice, monah, duhovnic și stareț: Arhimandrit Nicolae Moldovan. Cuvintele frumoase și profunde din acest volum aniversar îi zugrăvesc chipul lăuntric, rostind aprecierea, prietenia și dragostea față de părintele stareț.
În cuvântul său înainte, Părintele Arhimandrit Dumitru Cobzaru, exarhul mânăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, scrie: „Nicolae Moldovan, părintele, fratele și fiul nostru duhovnicesc, din rânduiala lui Dumnezeu, a ființat în Biserică încă din pântecele maicii lui, Ludovica, asemenea psalmistului, care spune: „spre Tine am fost aruncat din pântece, din pântecele maicii mele îmi ești Tu Dumnezeu” (Psalmul 21, 10). (…) Ca oricare muritor, și Părintele Nicolae a devenit pelerin al acestei lumi, însă pe drumuri bătătorite, adică sigure și la țintă. De acasă la biserică și la școală, de la serviciu la munca în folosul comunității și de la mânăstire la mânăstire, adică de la un părinte duhovnicesc la altul, având conștiința că «cine vrea să se mântuiască cu întrebarea să călătorească». Astfel, atunci când maturitatea și-a spus cuvântul și dorul i-a ostoit vremelnicia, a căutat răspunsuri concrete peregrinând la mânăstiri și părinți (…). Noviciatul fratelui Vasile se remarcă prin ascultare desăvârșită, muncă neodihnită, rugăciune neîncetată, slujirea aproapelui și dragoste intensă față de Dumnezeu și Biserica Lui. (…) Cum te cheamă, frate? Monahul Nicolae! Să te mântuiești în Domnul și să te rogi și pentru mine, păcătosul! Răbdarea Părintelui Nicolae te lăsa fără răbdare. Scaunul duhovnicului Nicolae de la Nicula nu se răcea, zi și noapte, ascultând, povățuind și iertând. Un autodidact prin excelență, deși silitor la studiile pe care le-a făcut, el s-a identificat mai degrabă cu omul din fața lui, astfel încât s-a îmbogățit din experiențe trăite și împărtășite, devenind o adevărată enciclopedie. Cinstea, onestitatea și încrederea pe care le inspira l-au determinat pe vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu să-l impună stareților Niculii ca egumen, adică un secund pe care să te poți bizui oricând. Dacă stareții s-au succedat în timp, el a rămas vecin cu eternitatea. Starețul Nicolae este cel pe care-l omagiem acum. N-am să zăbovesc asupra acestui aspect, am să las textele de față să vi-l înfățișeze din tot atâtea perspective: a slujitorilor Bisericii, a intelectualilor, a celor ce fac administrație publică, a oamenilor de arme și de afaceri, a familiei după trup și duh, a credincioșilor în general, oricum, majoritatea prieteni ai Părintelui Nicolae și ai Mânăstirii Nicula. De remarcat că mai toate mărturiile din acest volum aniversar sunt aproape unanime în aprecierea calităților umane și duhovnicești ale acestui om cu totul excepțional și minunat.”
