Părintele Florea Mureșanu s-a născut la 8 iulie 1907, în satul Ciubanca, județul Cluj. A urmat școala primară în satul natal și liceul la Dej, absolvind examenul de bacalaureat la Cluj, în 1926. Între anii 1926 și 1930, a urmat cursurile Academiei Teologice Ortodoxe din Cluj. În paralel, și-a completat educația cu studii la Facultatea de Filozofie și Litere a Universității din Cluj. În perioada noiembrie 1930 – iulie 1931, a fost trimis de Patriarhie ca bursier la Universitatea din Strasbourg.
La 4 iulie 1932, s-a căsătorit cu învățătoarea Eugenia Adam, iar câteva zile mai târziu, pe 8 iulie, a fost hirotonit preot de către Episcopul Nicolae Ivan. Între august 1932 și ianuarie 1934, a slujit ca preot în parohia Râșca de Sus, județul Cluj. Începând cu 1934, a fost transferat la Catedrala din Cluj, unde a slujit ca preot și catehet la școlile primare din oraș. În 1935, s-a înscris la Facultatea de Teologie din Cernăuți, obținând diploma de licență în 1938. Între noiembrie 1938 și iulie 1939, a studiat la Universitatea din Berlin, beneficiind de o bursă oferită de Fundația Humboldt. Din septembrie 1946 până la 30 iunie 1948, a fost profesor suplinitor la Academia Teologică din Cluj.
Începând cu 3 martie 1946, Părintele Mureșanu a fost numit protopop al Clujului, funcție pe care a deținut-o până în mai 1949. Pe 6 noiembrie 1948, și-a obținut doctoratul în teologie la București. De-a lungul carierei, a colaborat la revista Renașterea și la ziarul Tribuna Ardealului, publicând, de asemenea, mai multe cărți și broșuri.
Ca paroh al Bisericii „Sfânta Treime” din Cluj (1946-1952), a inițiat în 1951 lucrările de restaurare a bisericii și a construit o comunitate vie, prin slujbe religioase, școala biblică și școala catehetică. Într-un memoriu din 7 martie 1956, păstrat în arhiva Centrului Eparhial, părintele mărturisea: „În această bisericuță, monument istoric, mi-am lăsat o parte din sufletul și râvna pentru Casa Domnului.”
Pe 12 iunie 1952, Părintele Florea Mureșanu a fost arestat și trimis la muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde a promis lui Dumnezeu că, dacă va fi eliberat, va construi o mănăstire. După eliberare, și-a împlinit făgăduința, construind Schitul Breaza în parohia Suciu de Sus, lângă Târgu Lăpuș, unde a fost numit preot din 15 august 1953.
În noaptea de 26 iunie 1958, a fost arestat din nou de Securitate. După abuzuri fizice și psihice, a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică, în urma unui proces desfășurat la Satu Mare. A trecut prin închisorile Gherla și Jilava, murind în închisoarea de la Aiud, pe 4 ianuarie 1963.
În ambianța Bisericii „Sfânta Treime” din Cluj, părintele a coagulat intelectualitatea clujeană interbelică, creând un cenaclu literar frecventat de personalități precum Victor Papilian, Lucian Blaga, Valeriu Anania și Dumitru Micu. Valeriu Anania l-a descris astfel: „Era un om cu o frumoasă cultură enciclopedică, blajin, înțelept, discret în spatele bărbii fluviale și al mustăților stufoase… El va ști să deschidă subiecte adecvate și să mențină conversația la un nivel de intelectualitate strategică.” (Valeriu Anania, „Rotonda ploilor aprinși. Memorii literare”, Ediția a V-a, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2005, p. 140).
Viața Părintelui Florea Mureșanu rămâne un exemplu luminos de credință, sacrificiu și contribuție la cultura națională.
