Viitorul Gheronda Iosif Vatopedinul s-a născut în ziua de 1 iulie a anului 1921, în grădina Mănăstirii Sfinților Doctori fără de arginți din Giolos, Cipru, unde mama sa, Evghenia, însărcinată în șapte luni, venise să participe la hram.

Mama s-a temut că născuse copilul mort, dar acesta a supraviețuit și a primit numele de Socratis.

A ajuns în Sfântul Munte Athos în 1946, unde a devenit unul dintre puținii ucenici ai Sfântului Iosif Isihastul la Chilia Nea Skiti.

În 1988, s-a stabilit la Mănăstirea Vatoped, pe care a condus-o până în 1990, când stăreția a fost preluată de unul din ucenicii săi, Arhim. Efrem Vatopedinul.

„Gheronda Iosif Vatopedinul cunoștea din experiență toate etapele rugăciunii prin care poate trece cel care se roagă: cea cu glas, cea cu mintea, cea a inimii și cea de la sine lucrătoare în inima omului”, a spus, la un eveniment organizat la Palatul Patriarhiei, actualul stareț de la Vatopded, Arhim. Efrem.

Numele lui Hristos este putere

Starețul Efrem a publicat o carte tradusă și în limba română, intitulată „Părintele Iosif Vatopedinul, rugătorul de foc”. În ea, el notează învățăturile părintelui său. Gheronda Iosif Vatopedinul spunea:

„Nu e nevoie să Îi spunem «miluiește-mă, luminează-mă, înviază-mă». Știe El ce să facă. Dar vrea să Îl strigăm. Să nu vă tacă gura, și astfel rugăciunea va intra înlăuntru vostru. Iar când va intra înlăuntrul vostru, să vedeți ce va fi! Va intra în voi Însuși Hristos! Numele lui Hristos nu este un cuvânt – este energie, este putere.”

Părintele Iosif Vatopedinul s-a mutat la Domnul în data de 1 iulie 2009, când împlinea 88 de ani.

Părinții Mănăstirii Vatoped l-au fotografiat imediat după plecarea la Domnul și apoi peste 45 de minute, când expresia de pe chip i s-a schimbat vizibil într-un zâmbet minunat.

„Lumină a răsărit dreptului și celor drepți cu inima, veselie.” (Psalmi 96, 12)

Sursa foto: Doxologia.ro