Părintele Sofian Boghiu – un practicant al rugăciunii isihaste

de | oct. 7, 2020 | Biografii

Personalitate importantă a monahismului românesc contemporan, părintele arhimandrit Sofian Boghiu, născut la 7 octombrie 1912 în Cuconeștii Vechi, județul Bălți și decedat la 14 septembrie 2002, înscrie cu cinste nu doar o pagină în istoria artei bisericești românești contemporane, căci a fost un pictor deosebit de sfinte locașuri, ci și în cea a spiritualității monastice a acesteia.

Afiliat mănăstirii Antim din capitală, dânsul va ajunge aici să se apropie de mișcarea de renaștere spirituală „Rugul aprins”. Înspre finele celei de-a doua conflagrații mondiale, se va găsi în proximitatea unor oameni aparte, precum părintele Ivan Kulâghin, recunoscut drept un mare isihast, Sandu Tudor, viitorul schimonah de la Rarău, părintele Andrei Scrima, ce va deveni apoi o voce a monahismului românesc de peste hotare, dar și intelectuali laici precum profesorul Alexandru Mironescu. O frumoasă trecere în revistă a atmosferei ce domnea acolo, într-un spațiu în care se desfășurau nu doar frumoase reuniuni și conferințe, ci și discuții cu mare valoare practică, oferă mitropolitul Antonie Plămădeală, în volumul cu caracter de-a dreptul memorialistic, intitulat Rugul aprins.[1]

Comunismul nu va vedea însă, cu ochi buni adunările cu caracter mistic de la Antim. De aceea, cei de aici vor fi, rând pe rând închiși și acuzați că au uneltit împotriva ordinii sociale. Faimosul articol 209 din codul penal al vremii, în baza căruia oricine putea fi închis pentru o vină imaginară (zeci, dacă nu chiar sute de mii de oameni chiar au fost și foarte mulți dintre ei și-au pierdut astfel viața în închisorile comuniste), îi va cuprinde și pe ei. Așa se face că, între anii 1958-1964, părintele Sofian va deveni și el deținut politic între anii 1958 și 1964, trecând prin închisorile de la Jilava și Aiud[2]. După eliberare, se va întoarce la Antim, unde va desfășura o bogată activitate misionară, catehetică și pictografică.

Duhovnic al mai multor generații, părintele Sofian i-a învățat, deopotrivă, pe tineri și pe bătrâni, despre rugăciunea inimii, cele ce le știa și el de la cei din Rugul aprins, de la părinții îmbunătățiți, dar și cele pe care le practicase, la rândul său. Le va explica de ce acest mod de rugăciune trebuia practicat sub îndrumarea unui duhovnic iscusit, va vorbi despre relevanța ei pentru viața monahală, dar și despre reevanța ei, deopotrivă spirituală și practică. Iată ce spunea el, în cuvinte simple, cu privire la aceasta, în cadrul unei conferințe:

„Scopul ultim al acestei sfinte rugăciuni este de a coborî mintea în inimă, de a unifica aceste două centre ale ființei omenești, mintea și inima. De a realiza un acord desăvârșit între inimă și minte. Căci de obicei, omul gândește ceva, dar simte altceva. Vorbește de bine pe cel ce stă în fața lui, iar în mintea, în înima lui, în adâncurile lui, îl hulește.

Când unim aceste centre, mintea și inima, omul devine o unitate duhovnicească, și atunci el este întreg, așa cum l-a făcut Dumnezeu, om cu adevărat deplin. Prin rugăciunea lui Iisus se realizează idealul sfânt al vieții noastre omenești. Până să atingem însă acest ultim scop, de înnobilare, de sfințire a noastră lăuntrică, de unificare a ființei noastre omanești sfâșiate de patimi, avem nevoie de o severă lucrare de despătimire, de o luptă cu noi înșine – care nu este deloc ușoară –pentru izgonirea răului din minte și din inimă, pentru adunarea minții care se risipește în timpul rugăciunii”[3].

Prezență caldă, chip al blândeții și păstor de suflete cum rar s-a mai văzut, părintele Sofian lasă în sufletele celor care l-au cunoscut o prezență încă vie și învățături extrem de utile pentru viața și evoluția lor spirituală. Veșnică să-i fie amintirea!

sursa foto – doxologia.ro


[1] Antonie Plămădeală, Rugul aprins, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 2002.

[2]http://www.marturisitorii.ro/2016/01/26/marturisire-a-parintelui-sofian-boghiu-despre-anii-de-temnita-cu-parintele-ceresc-in-pace-la-inchisoare/, accesat 07. 10. 2020.

[3]Ne vorbește părintele Sofian, Editura Mânăstirii Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, p. 45.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Ierom. Maxim Morariu</a>

Ierom. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laudae). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 26 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, membru al Institutului de Istorie Eclesiastică „Nicolae Bocșan” (Cluj-Napoca) și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița).

Ultimele articole

Nicolae Bălcescu – un român aparte

Nicolae Bălcescu – un român aparte

Cel despre care vă invit să aflăm mai multe informații în această ediție, este marele Nicolae Bălcescu. Dânsul a rămas în istorie cu precădere pentru activitatea desfășurată în cadrul revoluției de la 1848 și a monografiei pe care a dedicat-o voievodului Mihai...

Ζωή, Κρίσις și COVID-19 – după un an

Ζωή, Κρίσις și COVID-19 – după un an

Ioan Lisandru Bălan „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”             Cum se poate, – se întreba un părinte din secolele IV-V – să ne lăsăm impresionați de „dileme” precum cea legată de cazul în care ar...

Două căi duc la moştenirea vieţii veşnice

Două căi duc la moştenirea vieţii veşnice

Ne spune Sfântul Luca Evanghelistul, că s-a apropiat de Domnul Iisus Hristos un om, care l-a întrebat ce să facă ca să moştenească viaţa de veci. Evanghelistul Matei, când relatează această întâmplare, ne spune că, pe deasupra, omul acesta era tânăr şi Domnul Hristos...

Mai multe din Biografii
Maica Gavrilia Papaiannis și ecumenismul spiritual

Maica Gavrilia Papaiannis și ecumenismul spiritual

La întrebarea pe care Maica Gavrilia o primea adeseori despre popoarele „țărilor dinainte de Hristos”: „De ce îi considerați pe indieni sau pe musulmani sau evrei ca fiind de-ai dumneavoastră?”, răspundea la modul cel mai firesc și simplu: „Pentru că Îl văd pe Hristos...

Maica Tereza de Calcutta – creionul lui Dumnezeu

Maica Tereza de Calcutta – creionul lui Dumnezeu

Într-o rugăciune adresată lui Dumnezeu, Maica Tereza de Calcutta scria: „Iisuse scump, ajută-mă să răspândesc lumina Ta oriunde merg. Umple-mi inima cu Duhul Tău și cu viața Ta… Luminează prin mine și fii prezent în mine, astfel încât orice suflet cu care intru în...

Sfântul Ioan Iacob de la Neamț și sensibilitatea duhovnicească

Sfântul Ioan Iacob de la Neamț și sensibilitatea duhovnicească

Sfântul Porfirie Casocalivitul obișnuia să sublinieze o condiție importantă pentru a fi sau a deveni ortodox – a avea sufletul poetic. Acest lucru înseamnă a participa la taina creației și a-L vedea în ea pe Dumnezeu ca într-o oglindă. Înseamnă a participa la bucuria...

Vasile Militaru – o viață în slujba adevărului și a credinței

Vasile Militaru – o viață în slujba adevărului și a credinței

„Dacă am pierdut averi și ranguri, dar nu am pierdut credința în Dumnezeu, nu am pierdut nimic” – Poetul Vasile Militaru   Vasile Militaru a fost un poet creștin, dar mai înainte de toate a fost un om care și-a înțeles menirea pe acest pământ. Și-a asumat atât în...

Părintele Dometie de la Râmeți, făclie prin credință

Părintele Dometie de la Râmeți, făclie prin credință

E posibil ca părintele Dometie de la Râmeți să nu se afle printre cei mai cunoscuți părinți ai Bisericii Ortodoxe Române din secolul trecut. Cu toate acestea el a atras atenția contemporanilor prin duhovnicia și bucuria de a sluji Domnului. Eminent și devotat,...