Părintele Sofian Boghiu – un practicant al rugăciunii isihaste

de | oct. 7, 2021 | Biografii

Personalitate importantă a monahismului românesc contemporan, părintele arhimandrit Sofian Boghiu, născut la 7 octombrie 1912 în Cuconeștii Vechi, județul Bălți și decedat la 14 septembrie 2002, înscrie cu cinste nu doar o pagină în istoria artei bisericești românești contemporane, căci a fost un pictor deosebit de sfinte locașuri, ci și în cea a spiritualității monastice a acesteia.

Afiliat mănăstirii Antim din capitală, dânsul va ajunge aici să se apropie de mișcarea de renaștere spirituală „Rugul aprins”. Înspre finele celei de-a doua conflagrații mondiale, se va găsi în proximitatea unor oameni aparte, precum părintele Ivan Kulâghin, recunoscut drept un mare isihast, Sandu Tudor, viitorul schimonah de la Rarău, părintele Andrei Scrima, ce va deveni apoi o voce a monahismului românesc de peste hotare, dar și intelectuali laici precum profesorul Alexandru Mironescu. O frumoasă trecere în revistă a atmosferei ce domnea acolo, într-un spațiu în care se desfășurau nu doar frumoase reuniuni și conferințe, ci și discuții cu mare valoare practică, oferă mitropolitul Antonie Plămădeală, în volumul cu caracter de-a dreptul memorialistic, intitulat Rugul aprins.[1]

Comunismul nu va vedea însă, cu ochi buni adunările cu caracter mistic de la Antim. De aceea, cei de aici vor fi, rând pe rând închiși și acuzați că au uneltit împotriva ordinii sociale. Faimosul articol 209 din codul penal al vremii, în baza căruia oricine putea fi închis pentru o vină imaginară (zeci, dacă nu chiar sute de mii de oameni chiar au fost și foarte mulți dintre ei și-au pierdut astfel viața în închisorile comuniste), îi va cuprinde și pe ei. Așa se face că, între anii 1958-1964, părintele Sofian va deveni și el deținut politic între anii 1958 și 1964, trecând prin închisorile de la Jilava și Aiud[2]. După eliberare, se va întoarce la Antim, unde va desfășura o bogată activitate misionară, catehetică și pictografică.

Duhovnic al mai multor generații, părintele Sofian i-a învățat, deopotrivă, pe tineri și pe bătrâni, despre rugăciunea inimii, cele ce le știa și el de la cei din Rugul aprins, de la părinții îmbunătățiți, dar și cele pe care le practicase, la rândul său. Le va explica de ce acest mod de rugăciune trebuia practicat sub îndrumarea unui duhovnic iscusit, va vorbi despre relevanța ei pentru viața monahală, dar și despre reevanța ei, deopotrivă spirituală și practică. Iată ce spunea el, în cuvinte simple, cu privire la aceasta, în cadrul unei conferințe:

„Scopul ultim al acestei sfinte rugăciuni este de a coborî mintea în inimă, de a unifica aceste două centre ale ființei omenești, mintea și inima. De a realiza un acord desăvârșit între inimă și minte. Căci de obicei, omul gândește ceva, dar simte altceva. Vorbește de bine pe cel ce stă în fața lui, iar în mintea, în înima lui, în adâncurile lui, îl hulește.

Când unim aceste centre, mintea și inima, omul devine o unitate duhovnicească, și atunci el este întreg, așa cum l-a făcut Dumnezeu, om cu adevărat deplin. Prin rugăciunea lui Iisus se realizează idealul sfânt al vieții noastre omenești. Până să atingem însă acest ultim scop, de înnobilare, de sfințire a noastră lăuntrică, de unificare a ființei noastre omanești sfâșiate de patimi, avem nevoie de o severă lucrare de despătimire, de o luptă cu noi înșine – care nu este deloc ușoară –pentru izgonirea răului din minte și din inimă, pentru adunarea minții care se risipește în timpul rugăciunii”[3].

Prezență caldă, chip al blândeții și păstor de suflete cum rar s-a mai văzut, părintele Sofian lasă în sufletele celor care l-au cunoscut o prezență încă vie și învățături extrem de utile pentru viața și evoluția lor spirituală. Veșnică să-i fie amintirea!

sursa foto – doxologia.ro


[1] Antonie Plămădeală, Rugul aprins, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 2002.

[2]http://www.marturisitorii.ro/2016/01/26/marturisire-a-parintelui-sofian-boghiu-despre-anii-de-temnita-cu-parintele-ceresc-in-pace-la-inchisoare/, accesat 07. 10. 2020.

[3]Ne vorbește părintele Sofian, Editura Mânăstirii Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, p. 45.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).

Ultimele articole

Slăbănogirea și formele ei de tămăduire

Slăbănogirea și formele ei de tămăduire

Aspecte introductive Minunea din centrul istorisirii de astăzi se petrece la Ierusalim. De fapt, la intrarea în Cetate. Apostolul Teolog e precis. Oferă repere clare și chiar descrie cu lux de amănunte contextul. „Poarta Oilor” „Vitezda” și „cele cinci pridvoare”...

Mai multe din Biografii
Miron Costin – cronicar român

Miron Costin – cronicar român

Miron Costin a fost un boier, diplomat, dregător și important cronicar moldovean. Cea mai cunoscută operă a sa este „Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche”, în care continuă să relateze istoria poporului nostru din momentul...

Părintele Nicolae Steinhardt – autorul Jurnalului fericirii

Părintele Nicolae Steinhardt – autorul Jurnalului fericirii

Doctor în drept constituțional, scriitor, publicist și critic literar, originar din comuna Pantelimon, județul Ilfov. De origine evreiască, s-a convertit la creștinism în închisoarea de la Jilava, unde a fost botezat de Părintele Mina Dobzeu. Autorul unei opere unice...

Elena Farago –  poeta copiilor

Elena Farago – poeta copiilor

Poetă română care nu s-a bucurat de o copilărie frumoasă dar care a compus poezii pentru copii. Aceasta a fost Elena Farago. S-a născut pe 29 martie 1878, într-o familie de greci din Bârlad, fiica lui Francisc şi Anastasia Paximade. A fost rodul căsniciei acestei...

Daniel Turcea – poet cu o viață aproape de sfințenie

Daniel Turcea – poet cu o viață aproape de sfințenie

Poet creștin român, despre care s-a scris însă mult prea puțin. Viața acestui poet înfățișează un model de convertire, precum și o viață creștină practică, deosebit de frumoasă, în cadrul Mănăstirii Cernica. Acesta a fost Daniel Turcea. S-a născut la 22 iulie 1945, în...

Maica Gavrilia Papaiannis și ecumenismul spiritual

Maica Gavrilia Papaiannis și ecumenismul spiritual

La întrebarea pe care Maica Gavrilia o primea adeseori despre popoarele „țărilor dinainte de Hristos”: „De ce îi considerați pe indieni sau pe musulmani sau evrei ca fiind de-ai dumneavoastră?”, răspundea la modul cel mai firesc și simplu: „Pentru că Îl văd pe Hristos...

Alteța Sa Regală Principesa Margareta a României

Alteța Sa Regală Principesa Margareta a României

Prima fiică a fostului suveran Mihai al României și a soției sale. Prin părinții ei, Margareta este descendentă directă din marile familii imperiale și regale ale Europei, numărând printre strămoși regi ai Franței, Angliei, împărați germani și țari ruși. S-a născut la...