Părintele Thomas Hopko despre nevoinţă

de | iun. 2, 2015 | Editorial

La sfârşitul lunii martie a acestui an a trecut la cele veşnice părintele Thomas Hopko (28 martie 1939 – 18 martie 2015), unul dintre cei mai cunoscuţi profesori din vechea gardă a Institutului „Sfântul Vladimir“ din Statele Unite. El însuşi a fost studentul unor profesori celebri, de exemplu Alexander Schmemann sau John Meyendorff. S-a specializat în domeniul teologiei dogmatice şi a predat din 1968 până în 2002. În buna tradiţie a Părinţilor Bisericii, nu a transformat teologia dogmatică într-un spaţiu al speculaţiei aride, ci a menţinut permanent legătura cu spiritualitatea, el însuşi fiind un bun duhovnic şi important misionar, un nume cu rezonanţă mai ales în rândul convertiţilor americani la Ortodoxie.

img_9691În afara textelor sale de specialitate, a rămas de la părintele Thomas Hopko un set de 55 de maxime despre viaţa duhovnicească, ce par a fi în directa descendenţă a realismului, spiritului practic şi înţelepciunii Părinţilor pustiei din primele veacuri ale Bisericii. Cu singura menţiune că aceste cuvinte ţin seamă de modul în care omul contemporan trăieşte şi gândeşte.

Marea virtute a acestor maxime este că prezintă viaţa duhovnicească drept însăşi viaţa noastră. Nu există o ruptură între viaţa duhovnicească şi viaţa de zi cu zi. Viaţa creştină este viaţa noastră, în care ne străduim să fim totdeauna cu Hristos şi să ne încredem în Dumnezeu în toate. Acesta este punctul de plecare şi gândul cu care Thomas Hopko deschide setul de maxime. „Roagă-te cum poţi, nu cum crezi că trebuie.“ Este unul dintre cele mai puternice şi mai eficiente sfaturi privind rugăciunea. Standardele pe care ne imaginăm că trebuie să le atingă rugăciunea cel mai adesea ne paralizează, în loc să ne mobilizeze. Cuvântul părintelui Thomas este un alt fel de a spune că trebuie să te rogi cum poţi pentru a ajunge, în cele din urmă, să te rogi cum trebuie.

Rugăciunea are nevoie de constanţă, de aceea spune părintele „să ai o rânduială de rugăciune pe care să o poţi ţine şi pe care să o practici cu disciplină“. Marii Părinţi ai pustiei sunt oameni ai echilibrului, care nu pun asupra celorlalţi poveri imposibil de dus. În privinţa rugăciunii, mai importantă decât cantitatea este săvârşirea disciplinată, continuă a canonului, care se cere adaptat puterilor fiecăruia. Într-un asemenea canon de rugăciune ar trebui să intre, sugerează părintele Thomas Hopko, Rugăciunea domnească, Tatăl nostru, care să fie repetată de câteva ori pe zi. De asemenea e importantă dobândirea obişnuinţei de a repeta o rugăciune scurtă, de felul „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul“ de fiecare dată când avem mintea liberă.

Un alt sfat important, mai ales în contextul cultural în care ne găsim, când comoditatea este la mare rang, este să ne însoţim rugăciunea cu câteva metanii. Să implicăm şi trupul în procesul închinării, pentru a fi acolo cu întreaga noastră fiinţă.  Tot de implicarea trupului ţine şi postul, despre care părintele Thomas Hopko spune simplu: „Mănâncă mâncare bună cu moderaţie şi posteşte în zilele de post“. A mânca moderat este şi aceasta o formă de post şi de respect pentru tine şi pentru creaţia lui Dumnezeu.

De asceza personală mai ţin şi o serie de practici uitate în tumultul vieţii aglomerate pe care o trăim. Părintele Thomas Hopko recomanda şi practicarea tăcerii, atât interioară, cât şi exterioară, dar şi a sta în linişte câte 20-30 de minute în fiecare zi. Dacă la aceasta adăugăm şi practicarea în secret a milei trupeşti, am acoperit zona ascezei, a nevoinţei personale, aşa cum este ea înţeleasă de părintele Thomas Hopko.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/paul-siladi/" target="_self">Pr. Paul Siladi</a>

Pr. Paul Siladi

Preot, doctor în teologie al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca (2011), studii de teologie și publicistică la Universtatea Friedrich-Alexander Erlangen-Nürnberg (2009-2011). Realizează emisiuni religioase la Radio Renașterea din 2005, din 2012 colaborator al Ziarului Lumina, unde publică săptămânal pe tema spiritualității părinților deșertului, lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Ultimele cărți publicate: Riscul iubirii. Despre buna întrebuințare spirituală a obișnuitului, Ed. Doxologia 2019; Singurătatea îmblânzită. Reflecții citadine despre părinții pustiei, Ed. Trinitas, 2020.

Ultimele articole

Unitate și armonie în icoana Pogorârii Sfântului Duh

Unitate și armonie în icoana Pogorârii Sfântului Duh

  Duminica Cincizecimii este sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine, deoarece în această zi, după cuvântarea Apostolului Petru, s-au convertit la creştinism aproximativ 3.000 de persoane, definind cea dintâi comunitate de creştini de la Ierusalim[1]....

Mai multe din Editorial
Dialogul ecumenic conform Sfântului și Marelui Sinod. Câteva lămuriri

Dialogul ecumenic conform Sfântului și Marelui Sinod. Câteva lămuriri

Ultimul mare eveniment care a marcat viața Bisericii Ortodoxe a fost Sfântul și Marele Sinod, desfășurat în Creta, în luna iulie a acestui an. Oportunitatea organizării lui a fost pomenită mai întâi în 1902, iar procesul a demarat cu adevărat la primul congres...

O zi de neuitat

O zi de neuitat

Regele Mihai şi Regina Ana, împreună cu Principesa Margareta şi Prinţul Radu; sora ei, Elena cu soţul, ne-au fost daţi ca un dar de sus să ne fie musafiri pentru trei ore şi jumătate în casa parohială din Zagra, în 31 decembrie 2006. Nu i-am invitat noi, n-aveam cum,...

A te dărui oricând și-orișicui

A te dărui oricând și-orișicui

Nu este ușor și nici „profitabil” să (te) dăruiești într-o lume care accentuează excesiv bunăstarea și binele personal, și să te pui în slujba celorlalți fără să aștepți nimic în schimb, și mai mult, fără să primești nici cea mai mică recunoaștere sau recunoștință....

Rugăciunile la a patruzecea zi după naştere

Rugăciunile la a patruzecea zi după naştere

Credinţa populară susţine că femeia care a născut nu are voie să-şi părăsească locuinţa până când nu i se face „molitva”. În cazul în care ea totuşi are anumite obligaţii şi îi este trebuinţă de a ieşi din casă, cere ca această rânduială bisericească să i se facă...