Ierom. Maxim Morariu
Părinţii Bisericii între teologie şi cultură

<span style='color:#B00000  ;font-size:14px;'>Ierom. Maxim Morariu</span> <br> Părinţii Bisericii între teologie şi cultură</p>

Cu prilejul aniversării unui sfert de veac de la reînfiinţarea revistei Renaşterea, organul oficial al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului, reprezentanţii editurii omonime au hotărât antologizarea unora dintre cele mai interesante studii şi articole într-un volum intitulat Părinţii Bisericii între teologie şi cultură.

Tematica centrală a acestuia o constituie, după cum se poate întrevedea şi din lectura titlului, învăţătura şi modelul pe care îl oferă Sfinţii Părinţi. Cuvântul înainte poartă semnătura părintelui Cătălin Pălimaru, colaborator constant al periodicului şi directorul editurii (pp. 5-10). În cadrul acestuia, el prezintă în chip sintetic structura volumului şi motivează apariţia lui, aratând că universul patristic este unul ,,mereu fascinant pentru omul pasionat de cunoaştere”[1].

            Cele 47 de studii, articole, recenzii sau interviuri ce alcătuiesc corpusul lucrării circumscriu apoi un areal tematic destul de vast, de la eclesiologie la teologia biblică, cea socială, misiologie, spiritualitate sau teologia dogmatică şi poartă atât semnătura unora dintre dascălii Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca (părintele Stelian Tofană, părintele Alexandru Moraru, Radu Preda, părintele Ştefan Iloaie, părinţii Ioan Ică senior şi junior), cât şi a unor personalităţii de seamă ale teologiei universale precum episcopul Kallistos Ware (pp. 11-30), cardinalul Thomas Spidlick (pp. 103-120; 133-156), preoţii John Anthony McGuckin (pp. 323-344), Nikolai Uspensky (pp. 397-400) sau Andrew Louth (pp. 157-174).

thomas_spidlik  Materialele publicate abordează de asemenea teme de actualitate precum educaţia teologică (Kallistos Ware), raporturile unor Părinţi celebri, precum Vasile cel Mare, cu spaţiul carpato-danubiano-pontic (părintele Alexandru Moraru), contribuţia spirituală a României la Europa (Thomas Spidlick), actualitatea Sfinţilor Părinţi (Radu Preda) etc.

Foarte interesant este, de exemplu, studiul dedicat viziunii patristice şi neo-patristice asupra discernământului de către cardinalul Thomas Spidlick. El defineşte înţelepciunea ca fiind apanajul bătrânilor şi face o scurtă incursiune atât în în istoriografia termenului, cât şi în semantica lui:

,,Înţelepciunea e apanajul bătrânilor. Singura dificultate – şi ea nu are o soluţie simplă – e următoarea: la ce vârstă începe bătrâneţea care prisoseşte înţelepciune şi cum se manifestă aceasta? În cazul nostru e vorba de maturitatea de a-i îndruma pe alţii pe calea spirituală şi de a deveni părintele lui duhovnicesc. Monahii Egiptului au fost cei dintâi care şi-au atribuit titlul de ,,părinte”: abba sau αββα (dacă era vorba de bărbaţi) sau amma dacă era vorba de femei. Termenul a făcut carieră în limbile creştine (până la acel ,,monsieur l’abbe” din limba franceză). Şi aceasta în ciuda interdicţiei explicite a Evangheliei: ,,pe nimeni să nu numiţi părinte pe pământ pentru că unul este Tatăl vostru care este în ceruri” (Matei 23, 9)[2].

Apoi, teologul apusean se concentrează asupra felului în care se manifestă acest dar al discernământului la Sfântul Serafim de Sarov, corelând manifestările lui cu cele deja cunoscute din teologia patristică mai veche.

Foarte interesante sunt şi ideile exprimate de către părintele John Antony McGuckin de la Columbia University (SUA) cu privire la importanţa ideilor Sfinţilor Părinţi în societatea contemporană. El dezamorsează de-a dreptul anumite clişee ce caracterizează gândirea creştină de azi, arătând că gândirea Sfinţilor Părinţi se caracterizează deopotrivă prin pragmatism şi actualitate, ea nefiind un apanaj exclusiv al exerciţiului sofiologic:

,,Părinţii au fost abordaţi adesea într-o manieră care i-a transformat într-o componentă aridă 86971eef2fa agendei teologice. Mulţi oameni, în special din afara lumii ortodoxe, îi consideră pe Părinţi ca extrem de sofistici şi cred că au puţine răspunsuri de oferit lumii contemporane şi problemelor cu care se confruntă Biserica în comunicarea cu aceasta. Aceasta era o stare de lucruri tristă şi se datora manierei anemice în care Părinţii erau predaţi în şcoli. Când cineva îi reciteşte pe Părinţi, îi este evident cât de captivanţi sunt aceşti teologi primari. Ei au fost suflete profund religioase care erau în acelaşi timp maeştri în comunicarea Evangheliei unei sofisticate culturi elenistice, care la vremea ei trecea prin transformare şi revoluţie. În multe privinţe, această lume este asemănătoare timpurilor noastre” (p. 325).

Acestor studii li se adaugă desigur o pleiadă de alte cercetări, la fel de interesante şi ele, al căror mesaj este încă actual. Antologizarea lor în acest volum certifică încă o dată faptul că periodicul lunar al Arhiepiscopiei clujene a reunit de-a lungul timpului în paginile lui opiniile unor oameni importanţi ai teologiei timpului nostru şi a fost, din multe puncte de vedere, un adevărat ,,for” cultural şi teologic. La rândul ei, cartea, alături de biografia dedicată Sfântului Grigore Teologul de mai-sus pomenitul teolog american[3], de recenta lucrare a lui Daniel Lemeni, intitulată Duhul a suflat în pustie[4], de volumele dedicate unor personalităţi harismatice contemporane precum Sfântul Siluan Athonitul[5] şi de alte opere cu iz patristici, completează lista publicaţiilor valoroase din palmaresul editurii clujene, înscriindu-o între editurile teologice valoroase.

 

[1] ,,Volumul de faţă reuneşte câteva articole publicate în revista Renaşterea după 1990 (anul reactivării ei), articole ce au ca tematică teologia patristică, modul de teologhisire al Părinţilor, aspecte ce ţin de istoria misiunii lor, dar şi profilul spiritual şi intelectual al unor personalităţi ale lumii teologice contemporane, familiarizaţi cu literatura patristică şi promotori ai culturii propuse de Părinţii Bisericii. În articole, recenzii sau interviurisunt surprinse bogăţiile universului patristic, mereu fascinant pentru omul preocupat de cunoaştere”. ***, Părinţii Bisericii între teologie şi cultură, coll. Restituiri, 3, ed. pr. Cătălin PĂLIMARU, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2014, p. 10.

[2] Paginile 105-106.

[3] John Anthony MCGUCKIN, Sfântul Grigore de Nazianz- o biografie intelectuală , coll. Monografii, 2, trad. de pr. Adrian PODARU, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2013.

[4] Daniel LEMENI, Duhul a suflat în pustie. Lumea duhovnicească a Părinţilor deşertului, coll. Monografii, 5, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2014.

[5] Cf. Harry BOOSALIS, Viaţa duhovnicească ortodoxă după Sfântul Siluan Athonitul, coll. Spiritualitate, 9, trad. Emil MĂRGINEAN, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2014.

About The Author

Maxim Morariu

Iuliu-Marius Morariu (ieromonahul Maxim) este doctorand al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Este de asemenea, licenţiat al Facultăţii de Teologie Ortodoxă şi al Facultăţii de Istorie şi Filosofie al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi absolvent al masteratelor în cadrul celor două facultăţi. A elaborat şi publicat peste 200 de studii şi articole de teologie şi istorie şi 10 volume, apărute la edituri din ţară şi străinătate.

Related posts

Distribuie