Un om, ajuns în rai, i-a cerut lui Dumnezeu să-i descopere viaţa pe care a trăit-o. Dumnezeu i-a înfăţişat-o ca şi când ea s-a desfăşurat pe nisipul unei plaje. Omul a văzut că în momentele de bucurie erau patru urme de paşi pe nisip, ale lui şi ale lui Dumnezeu. Dar în clipele de suferinţă, erau numai două urme. Mâhnit, omul i-a spus lui Dumnezeu:
-De ce în momentele grele m-ai lăsat singur?
Acesta i-a răspuns:
– În clipele de suferinţă erau doar urmele Mele, pentru că atunci te purtam pe braţe.
Scrisă după poezia scriitoarei Margaret Fishback Powers
