Patriarhul Ecumenic Bartolomeu: „Întâlnire cu taina. O prezentare contemporană a Ortodoxiei”

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Întâlnire cu taina. O prezentare contemporană a Ortodoxiei, traducere din limba greacă diac. dr. habil. Ștefan L. Toma, Editura Andreiana, Sibiu, 2016, 335 p.

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, născut în 29 februarie 1940 pe insula Imvros (în turcă Gökceada), în apropiere de țărmul Turciei, din botez Dimitrie Archondonis, este receptat la nivel mondial drept voce universală, primațială, a Bisericii Ortodoxe, bucurându-se nu doar de o notorietate religioasă, ci și de una politică și publică largă mai ales datorită angajamentului său ferm și vocal pentru protecția mediului înconjurător, activitatea sa ecologică aducându-i Sanctității Sale titlul nobil de „patriarh verde”. Dar dincolo de această receptare globală transreligioasă, în interiorul lumii creștine, în general și a celei ortodoxe, în particular, Patriarhul Bartolomeu rămâne o voce autentică și veridică a teologiei și a ierarhiei ortodoxe[1]. O dovedește mai întâi pregătirea sa academică, dobândită la Institutul teologic din Halki, la Institutul Pontifical Oriental din Roma, la Institutul Ecumenic de la Bossey și la Universitatea din München, apoi parcursul său ierarhic (ales patriarh în unanimitate la 51 de ani), dar mai ales multitudinea activităților sale, neastâmpărul cu care a colindat întreaga planetă în sprijinul ecologiei, efortul întăririi comuniunii panortodoxe între Bisericile Ortodoxe autocefale, fraternitatea colegială cultivată sinodal în cadrul Patriarhiei Ecumenice și a acesteia cu celelalte Biserici Ortodoxe autocefale și autonome, angajarea sa sinceră în dialogul dragostei și al adevărului cu ceilalți creștini, disponibilitatea de a colabora cu iudaismul și islamul, contactul permanent cu realitățile cotidianului și ale lumii în care trăim, simplitatea de care dă dovadă în viața de zi cu zi, răbdarea cu care îndură toate șicanele și umilințele venite din partea autorităților turce și, nu în ultimul rând, claritatea teologhisirii sale ancorată în cuvântul Evangheliei și în tradiția patristică. Această claritate morală s-a observat foarte limpede pe durata anului 2022, când Sanctitatea Sa a condamnat acțiunile militare ruse din Ucraina și a făcut mai multe apeluri pentru pace, războiul nefiind o soluție în gestionarea și rezolvarea problemelor politice.

În ultimii ani, după Sinodul din Creta (2016) și mai ales după acordarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene (2018), Patriarhul Bartolomeu I a fost supus unui întreg șir de atacuri atât din partea unor grupări monastice și clericale semidocte, care pozează drept ultraconservatoare, cât și a unor ierarhi din conducerea Patriarhiei Moscovei, fiind acuzat în fel și chip că ar fi „trădat” Ortodoxia și ar fi generat „schisme”. Pentru orice credincios corect informat, dar mai ales practicant al Bisericii Ortodoxe, cu minte sănătoasă și rădăcini bine ancorate în viața liturgică și în tradiția eclesială, aceste acuze se vădesc în lumina lor reală drept calomnii, minciuni și mistificări. Pentru a ne convinge de această realitate trebuie doar să urmărim pozițiile patriarhului și să-i citim lucrările, unele disponibile și în limba română, între care se distinge cartea Întâlnire cu taina. O prezentare contemporană a Ortodoxiei, apărută la Sibiu în anul 2016. Publicată mai întâi în limba engleză, franceză și greacă, după această din urmă ediție fiind realizată și traducerea profesionistă a cărturarului diacon ardelean Ștefan Toma, cartea Patriarhului Bartolomeu nu s-a bucurat în spațiul nostru teologic românesc de atenția, mediatizarea și discutarea pe care o merita, fie și numai datorită anvergurii slujirii și demnității autorului în Biserică. De aceea, cronica mea se dorește a fi o invitație adresată tuturor teologilor, preoților și mirenilor de a descoperi particularitățile profilului de teolog și păstor al Sanctității Sale Bartolomeu. După cum pertinent subliniază traducătorul în cuvântul său introductiv, cartea a fost „scrisă cu râvnă personală și multă erudiție” punând în valoare „cultura bogată și sufletul creștinătății ortodoxe. Patriarhul Bartolomeu reușește, cu multă abilitate, să evidențieze rădăcinile creștinătății, în cei peste 2000 de ani scurși de la Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos; explorând într-un mod sintetic spiritualitatea și doctrina ortodoxă, explicând cu măiestrie misterul liturgic și arta eclesială a Bisericii Ortodoxe Răsăritene. Într-un mod cu totul deosebit și într-o abordare unică, Sanctitatea Sa corelează creștinătatea ortodoxă cu problematicile contemporane, cum ar fi: libertatea și drepturile omului; dreptatea socială și globalizarea; protecția mediului înconjurător; gândirea fundamentalistă și războiul etc. Lucrarea Întâlnire cu Taina constituie, în cele din urmă, o bogată sursă spirituală, care-i conectează pe cititori la înțelepciunea bimilenară a Bisericii Ortodoxe” (p.5-6).

Cartea se bucură de un „Cuvânt înainte” (p.13-33) al regretatului și eruditului mitropolit Kallistos Ware de Diokleia (1934-2022) care prezintă personalitatea și opera patriarhului în șapte puncte: „nici teorie, nici filozofie, ci trăire”; „taină”; „libertate”; „relaționare”; „integralitate”; „temelii profunde” și „nu disper niciodată”. Urmează apoi studiul semnat de arhidiaconul profesor dr. John Chryssavgis care ilustrează biografia patriarhului (p.34-56) punctând următoarele etape: „primii ani și educația”, „Institutul Patriarhal de Teologie din Halki”, „Studiile postuniversitare și călătoriile”, „Întoarcerea în Constantinopol”, „Patriarhul Ecumenic Bartolomeu”, „Misiunea sa ecumenică”, „Patriarhul ca făuritor de punți de legătură”, „Patriarhul ca făcător de pace”, „Viziunea unui patriarh”, „Portretul unui patriarh” schițat prin cuvintele cunoscutului teolog francez Olivier Clément (1921-2009) și sfârșind cu descrierea unei „zile din viața Patriarhului”.

Acestor trei părți introductive le urmează teologhisirea patriarhului, structurată pe nouă capitole (p.57-330), subdivizate la rândul lor în diferite subcapitole, expunerea dând dovadă de elocință, claritate și precizie. Primul capitol schițează perspectivele istorice: „Ortodoxia și Patriarhia Ecumenică”; al doilea se axează asupra cântării și spațiului liturgic: „Artă, arhitectură și Liturghie”; al treilea tematizează „Darul Teologiei. Principii fundamentale și perspective”; al patrulea ilustrează „Vocația iubirii. Monahismul ca alegere și chemare”; al cincilea se concentrează asupra spiritualității și tainelor întrupate în „Rugăciune și viață duhovnicească”; al șaselea discută „Minunea creației. Creștinism și ecologie”; al șaptelea dezbate tema credinței și a libertății prin prisma „Conștiinței și drepturilor omului”; al optulea, intitulat „Transfigurând lumea”, tratează trei chestiuni contemporane de maximă actualitate: „Dreptate socială: sărăcie și globalizare”, „Religie și societate: Fundamentalism și rasism”, „Război și pace: conflict și dialog”, denotând profunda ancorare a Sanctității Sale în realitățile prezentului și răspunsul pertinent al Bisericii Ortodoxe la aceste provocări și probleme. Mai ales în contextul social-politic actual extrem de dificil al războiului fratricid din Ucraina și a reverberațiilor acestuia asupra întregii Europe și a întregii lumi, considerațiile Sanctității Sale Bartolomeu I despre „religie și pace” merită reținute: „În calitate de comunități spirituale și de conducători religioși suntem datori, în mod constant, să proclamăm faptul că există căi alternative de rezolvare a problemelor umane, soluții care resping războiul și violența; perspective care urmăresc instaurarea păcii. Perfecțiunea umană poate fi de neatins în această viață, însă pacea nu este, cu siguranță, imposibilă. (…) Războiul și pacea sunt căi contradictorii de rezolvare a problemelor și conflictelor. În cele din urmă, ele sunt alegeri. Aceasta înseamnă că a făuri pacea este un aspect de alegere individuală și instituțională, ca și de transformare individuală și instituțională. (…) Ca și păzitor al unei tradiții de două milenii, cred că Bisericii Ortodoxe i-a fost dăruit un imens tezaur de înțelepciune. Această înțelepciune se sprijină pe Sfânta Scriptură și este fundamentată pe gândirea Părinților Bisericii. Aceste izvoare oferă un cadru, care ne dă posibilitatea să răspundem creativ la problemele contemporane. Problemele pe care lumea de astăzi le întâmpină nu sunt deloc noi. (…) Avem o obligație morală, de a ne opune războiului ca necesitate politică și de a promova pacea ca necesitate existențială. Amenințarea structurii vieții umane și supraviețuirea mediului înconjurător fac, din această perspectivă, o prioritate care le depășește pe toate celelalte. Alegerea alternativei transformării prin pace, așadar, ar trebui să ne aducă aminte că pacea pornește întotdeauna din inimă; dar și faptul că pacea implică timp și trudă. Ea ne oferă însă singura speranță de supraviețuire ca persoane, ca națiuni, dar și ca specie” (p.295-296).

Volumul se încheie cu un epilog sugestiv intitulat: „Nădejdea cea din interiorul nostru”, unde Patriarhul Bartolomeu mărturisește că nu privește spre viitor cu descurajare, ci cu o așteptare plină de speranță care izvorăște prin Hristos cel înviat și prin harul lui Dumnezeu și ne „permite să trăim prezentul în plinătatea lui, liniștiți de înțelegerea veșniciei” „în ciuda întunericului și zarvei din jurul nostru” convinși că „o nouă perspectivă va răsări întotdeauna, prin încrederea noastră în iubirea lui Dumnezeu; iubire în care se va reflecta apropierea de frații și surorile noastre din întreaga lume, ca și protejarea minunatei noastre planete – toate, daruri ale lui Dumnezeu spre bucuria noastră și spre bucuria generațiilor care vor urma” (p.330).

În cele din urmă nu-mi rămâne decât să vă recomand tuturor cu căldură lectura atentă a acestei lucrări a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu asigurându-vă că în ea veți descoperi fațete diverse și interpretări noi ale tradiției ortodoxe, găsind răspunsuri la multe întrebări de actualitate care ne frământă, dar încredințându-vă totodată că în ea se revelează profilul autentic al păstorului „primus inter pares” care poartă în cuvântul și slujirea sa, profunzimea și caracterul Părinților Bisericii.


[1] Olivier Clement, Adevăr și libertate. Ortodoxia în contemporaneitate. Convorbiri cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, traducere de Mihai Maci, Editura Deisis, Sibiu, 1997, 240 p.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/mirceabrudan/" target="_self">Dr. Mircea Gheorghe Abrudan</a>

Dr. Mircea Gheorghe Abrudan

Cercetător științific III dr. la Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române din Cluj-Napoca.
Mai multe din Cărți vechi și noi