Cu 161 de ani în urmă, la Pipirig, străveche așezare nemțeană, de sărbătoarea Sf. Ier. Nicolae, se năștea cel care avea să devină al doilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Băiatul, născut în familia Munteanu, a primit la botez numele Sfântului Nicolae și era nelipsit din biserică la toate sărbătorile, unde mergea împreună cu părinții și frații.

La 14 ani s-a închinoviat la Schitul Pocrov de lângă Mănăstirea Neamț, unde era egumen un unchi al său. Părinții lui Nicolae aveau să îmbrățișeze și ei viața monahală la bătrânețe.

A absolvit Seminarul de la Socola ca șef de promoție, apoi a urmat studii teologice la Academia din Kiev.

În anul 1894 a fost tuns în monahism la Neamț cu numele Nicodim, apoi a fost hirotonit ierodiacon la Iași și, în 1896, ieromonah.

A fost numit mare ecleziarh și predicator al catedralei mitropolitane din Iași în 1896, iar în 1898 a fost ridicat la rangul de arhimandrit și a preluat funcția de vicar administrativ.

A fost vicar administrativ al Eparhiei Dunării de Jos (1902-1909) și director al Seminarului „Sfântul Andrei” din Galați (1908-1909). În 1909, a fost ales arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei, cu titlul Băcăuanul, iar în perioada 1912-1923 a fost episcop eparhiot la Huși.

Stareț al Mănăstirii Neamț

În decembrie 1923, și-a înaintat demisia din scaunul de episcop al Hușilor, retrăgându-se la Mănăstirea Neamț.

„Ca stareț-episcop al Mănăstirii Neamț, a legat activitatea socială cu cea spirituală într-un mod tradițional românesc. Niciodată în spiritualitatea noastră nu s-a ajuns la excese de a înainta atât de mult din punct de vedere mistic, încât să fie uitată iubirea față de aproapele”, scrie Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în Cuvântul înainte al cărții „Patriarhul Nicodim Munteanu: un mărturisitor al Luminii în vremuri întunecate”, apărută la Editura Basilica a Patriarhiei Române (2019).

Viitorul patriarh a tradus și tipărit cărți despre spiritualitatea Sfântului Cuvios Paisie (Velicicovski) de la Neamț, fără să uite de cele ale Martei: „În paralel cu această lucrare de conștientizare asupra spiritualității nemțene, el se interesa și de întreaga operă socială pe care putea să o desfășoare mănăstirea, care dădea hrană multor săraci, ajuta orfani și văduve”, scrie Patriarhul Daniel în lucrarea citată.

În 1935 a fost ales Mitropolit al Moldovei, unde a continuat munca de traducere, redactare și publicare a Sfintei Scripturi.

A fost ales patriarh într-o perioadă tulbure a istoriei

Înaltpreasfințitul Părinte Nicodim Munteanu a fost ales și întronizat Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române în 1939, conducând Biserica Ortodoxă Română în anii grei ai războiului și în cei următori, în care se instaura comunismul.

Ca patriarh, reușit să mențină structurile bisericești funcționale în ciuda schimbărilor politice bruște, a sprijinit clerul și poporul afectat de război coordonând acțiuni de ajutorare pentru răniți, refugiați și sinistrați, dar și pentru preoții de pe front și familiile lor.

Odată cu instalarea regimului comunist, s-a străduit să apere autonomia Bisericii în fața presiunilor noului regim.

A refuzat modificări grăbite ale Statutului Bisericii cerute de noul regim, a apărat proprietățile bisericești și libertatea de funcționare a mănăstirilor și s-a opus discret, dar ferm, tentativelor de a utiliza Patriarhia în scop politic.

Activitate culturală

Patriarhului Nicodim Munteanu îi aparține aproape toată traducerea Bibliei apărute în 1944, dar și alte zeci de traduceri și lucrări teologice proprii.

A tradus în română, după textul grecesc al Septuagintei, 51 de cărți ale Sfintei Scripturi (24 din Vechiul Testament și Noul Testament în întregime). Ediția Bibliei traduse de el a stat la baza edițiilor sinodale ulterioare, până în anii 1980.

A tradus din rusă și engleză peste o sută de lucrări. Întreaga sa activitate cărturărească l-a recomandat pentru alegerea, în 1918, ca membru de onoare al Academiei Române. A fost și Doctor honoris causa al Universității din Cernăuți.

S-a mutat la cele veșnice în 27 februarie 1948, la vârsta de 83 de ani, și este înmormântat în pronaosul Catedralei Patriarhale.

Anul 2025 a fost declarat Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române, în care sunt omagiați și întâistătătorii Bisericii noastre de după dobândirea de către aceasta a rangului de Patriarhie.

Foto credit: Fototeca Ortodoxiei Românești