Pe Dumnezeu îl primim în Biserică

de | nov. 20, 2020 | Spiritualitate

Copila nevinovată, de trei ani şi ceva, aşa cum au promis Ioachim şi Ana atunci când Dumnezeu le-a dat-o în dar, a fost dusă într-o toamnă, într-un început de iarnă ca şi acesta, la templul din Ierusalim. Şi n-a fost dusă acolo, aşa cum multe fecioare erau duse pentru a-I sluji lui Dumnezeu, ci, pentru o misiune mult mai înaltă. Omenirea de mii de ani Îl aştepta pe Dumnezeu. Omenirea fără de Dumnezeu, îndepărtată de Dumnezeu, simţea că nu mai poate trăi şi, atunci, pentru a Se coborî Dumnezeu pe pământ, trebuia pregătită calea, trebuia să se împlinească cele spuse de prooroci. Şi ce-a spus proorocul Isaia? „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi îi vor pune lui numele Emanuel, adică Dumnezeu este cu noi” (Isaia 7, 14). A fost adusă Fecioara în templu, pentru ca acolo, în puritate, în sfinţenie, în rugăciuni, în lecturarea cărţilor sfinte, să se pregătească pentru misiunea unică: aceea de a naşte nu un om, ci de a-L naşte pe Dummnezeu, de a deveni Născătoare de Dumnezeu. Acolo s-a pregătit, în biserica din Ierusalim, în templul ridicat de Solomon. Acolo s-a pregătit ani de zile pentru a fi „scară cerească pe care S-a coborât la noi Domnul”. S-a pregătit acolo prin post şi prin rugăciune. S-a pregătit acolo pentru ca Dumnezeu să Se poată coborî printre noi, păcătoşii.

Aceasta este învăţătura pe care Sfânta Biserică ne-o propovăduieşte astăzi: Maica Domnului, Maica cerului. S-a pregătit în templul din Ierusalim pentru momentul în care istoria omenirii avea să primească un alt curs, Dumnezeu pogorându-Se pe pământ şi născându-Se din preasfântul ei sân în Betleemul Iudeii.

Sărbătoarea de astăzi, pe lângă conţinutul dogmatic, are şi un înţeles moral. Nu numai în sânul Maicii Domnului Se pogoară Dumnezeu. Dumnezeu Se pogoară şi în sufletul nostru, însă pentru a Se coborî Dumnezeu în sufl etul nostru trebuie să ne pregătim. Şi cum ne pregătim? Intrând în biserică, rămânând în biserică, rugându-ne în biserică, curăţindune sufletul prin spovedanie în biserică. Maica Domnului, în templul din Ierusalim, era cuminecată de arhanghelul Gavriil cu mană cerească. Ştiţi ce a preînchipuit mana din pustie? A preînchipuit Sfânta Euharistie, Sfânta Cuminecătură. Aici ne pregătim noi, în biserică. Intrăm în biserică şi ne pregătim sufletul pentru momentul pogorârii lui Dumnezeu pe pământ, pentru sărbătoarea Naşterii Domnului. Dacă sufl etul nostru este curat, dacă o luăm ca pildă pe Maica Domnului, Hristos Se naşte în sufletul nostru. Aşa ne spune şi dumnezeiasca Scriptură şi aşa ne învaţă cântările noastre sfinte.

Dar pregătirea pentru momentul acesta sublim, în care Îl primim pe Hristos, unde o facem? În Biserică. Nu are pe Dumnezeu de Tată cel ce nu are Biserică de maică. În Biserică ne pregătim pentru a deveni lăcaş ceresc, pentru a deveni peşteră prea curată, în care se naşte Hristos şi rămâne acolo cu Maica Sa şi cu sfinţii Săi.


Sursa: † Andrei Andreicuţ Ospăţul credinţei – Cluj Napoca : Renaşterea, 2012

Foto: Darius Echim / arhiva Radio Renașterea

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ips-andrei/" target="_self">Mitropolitul Andrei</a>

Mitropolitul Andrei

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ultimele articole

„Țarina” și „roada cea bună”

„Țarina” și „roada cea bună”

Aspecte introductive Hristos e pragmatic astăzi. Rostește o parabolă cu miez, menită să răspundă unei întrebări venite din public. Înainte de aceasta, însă, se răfuiește, cum Îi place Lui, cu fariseii. La început, le vorbește ucenicilor despre aceștia și crtitică...

„Aproapele” și mântuirea noastră

„Aproapele” și mântuirea noastră

Aspecte introductive             Episodul de astăzi face parte dintr-un capitol extrem de dens din punct de vedere teologic. Și bogat în evenimente. În debutul lui, Învățătorul își surprinde discipolii. Alege...

Mai multe din Spiritualitate
Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucitor. Iar un sărac, anume Lazăr stătea înaintea porţilor lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Acesta nu numai că nu se putea...