„Pentru că ea a tăcut, a vorbit Cerul pentru ea”, a spus părintele Grigorie Foltiș, joi seara, la Mănăstirea Nicula, vorbind despre încrederea deplină a Maicii Domnului în Dumnezeu. Pornind de la un moment mai puțin evocat din viața Sfintei Fecioare, părintele i-a îndemnat pe credincioși să învețe din smerenia ei și să renunțe la lupta permanentă pentru propria dreptate.
Joi, 13 august, de la ora 18:00, la Mănăstirea Nicula au fost săvârșite Ceasul al IX-lea, Vecernia și Paraclisul Adormirii Maicii Domnului. La finalul slujbei, cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Grigorie Foltiș, duhovnicul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.
„Nu doar ne rugăm, ci și învățăm ceva”
În prima parte a cuvântului său, părintele Grigorie Foltiș a pornit de la întâlnirea Maicii Domnului cu dreapta Elisabeta și de la cuvintele profetice „Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile”. Părintele a arătat că pelerinii adunați la Nicula sunt, peste veacuri, parte a împlinirii acestei prorocii. Cinstirea Maicii Domnului presupune însă și dorința de a învăța din viața ei.
„E o mare binecuvântare pentru noi toți să fim aici și să conștientizăm un lucru deosebit, anume acela că noi toți cei care suntem aici suntem o împlinire a unei profeții, a unei prorocii a Maicii Domnului. […] «Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile». Noi, cei care suntem aici astăzi, exact asta facem: o fericim pe ea. Privilegiul și cinstea de a o ferici pe ea au ajuns până la noi. Și acest lucru nu e deloc puțin, să știți. Cred că Maica Domnului a dorit acest lucru nu pentru că ar avea nevoie ca noi să o lăudăm, ci pentru că a știut că prin acest lucru noi, de fapt, vom fi fericiți. Așadar, fericind-o pe ea, de fapt, pe noi ne fericim. Pe lângă bucuria aceasta pe care o are Maica Domnului prin faptul că am venit aici, cred că o foarte mare bucurie îi facem atunci când, privind la viața ei, învățăm ceva de la ea. Nu doar ne rugăm, ci și învățăm ceva.”
„Pentru că ea a tăcut, a vorbit Cerul pentru ea”
Părintele Grigorie Foltiș a evocat apoi momentul în care dreptul Iosif, văzând că Fecioara Maria este însărcinată și neînțelegând taina care se petrecea, a hotărât să o lase în ascuns. Deși știa că este nevinovată și se afla în fața unei situații care îi putea pune viața în primejdie, Maica Domnului nu a încercat să se apere, ci și-a pus întreaga nădejde în Dumnezeu.
„Ce nu a făcut Maica Domnului și ne-am fi așteptat să facă? A refuzat să se apere. A refuzat să vorbească despre lucrurile minunate, dar atât de greu de înțeles, care se petreceau înlăuntrul ei. […] De ce nu a vorbit Maica Domnului? De ce nu s-a apărat? Fiindcă a înțeles că minunile lui Dumnezeu nu se explică prin argumente raționale. În fond, cine ar fi crezut-o? […] Tace și-și ațintește privirea spre Dumnezeu, rugându-se Lui și așteptând în tăcere ajutor numai de la El. Și aici se întâmplă minunea cea mare. Pentru că Maria a tăcut și nu s-a îndreptățit pe sine, Domnul nu a lăsat-o. În toiul nopții, când Iosif dormea frământat, Dumnezeu trimite un înger în vis care îi spune: «Iosife, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt». Într-o singură clipă, îngerul a rezolvat totul. Ceea ce Maria nu ar fi putut explica în mii de cuvinte și argumente, a rezolvat Dumnezeu printr-o singură atingere de înger. De ce? Fiindcă ea s-a predat desăvârșit lui Dumnezeu și și-a pus toată încrederea în El atunci când viața îi era în primejdie. Fecioara Maria a silit Cerul să-i sară în ajutor. Pentru că ea a tăcut, a vorbit Cerul pentru ea.”
„Suntem bolnavi de această îndreptățire de sine”
De la exemplul Maicii Domnului, părintele a trecut la viața de zi cu zi și la felul în care oamenii reacționează atunci când sunt acuzați, neînțeleși sau consideră că li s-a făcut o nedreptate. Nevoia de a demonstra permanent că avem dreptate, a arătat părintele Grigorie Foltiș, ajunge să provoace multă tulburare în relațiile dintre oameni.
„Acum haideți să privim la noi. Ce am fi făcut noi într-o astfel de situație? Cum reacționăm noi când cineva ne bănuiește de ceva ce n-am făcut? Sărim ca arși, strigăm, ne certăm, ne revoltăm, aducem martori, ne jurăm, ne batem cu pumnul în piept. […] Avem undeva în noi o foame disperată de a ne căuta dreptatea și de a ne păstra o imagine bună înaintea oamenilor. Acum să facem o radiografie a vieții noastre de zi cu zi. […] De ce atâta neliniște în casele noastre, în familiile noastre, în mănăstiri, între rude? Răspunsul este exact inversul față de ceea ce a făcut Maica Domnului. Noi ne căutăm mereu dreptatea noastră. Suntem bolnavi de această îndreptățire de sine. […] Mă tem că e una dintre cele mai mari suferințe de pe fața pământului și cauza celor mai multe tulburări în lume: faptul că avem această nevoie de a ne impune dreptatea în fața celorlalți. […] Să-i spunem celuilalt o singură dată ceea ce avem să-i spunem, după ce anterior ne-am rugat lui Dumnezeu să-i deschidă inima. Iar dacă celălalt nu primește ceea ce-i spunem, deși ne-am rugat pentru asta, e semnul că trebuie să răbdăm până când Domnul, cu judecățile pe care numai El le știe, va interveni. Și El o va face, să știți. Să nu vă îndoiți niciodată de lucrul acesta.”
„Din mormântul tăcerii a răsărit viață veșnică pentru noi”
În ultima parte a predicii, părintele Grigorie Foltiș a arătat că atitudinea Maicii Domnului se regăsește, în chip desăvârșit, în Mântuitorul Iisus Hristos. Deși putea să răspundă acuzațiilor și să-Și arate puterea, Hristos a ales tăcerea, iar ceea ce oamenilor le-a părut o înfrângere a fost urmat de Înviere.
„Vedem că și Fiul Maicii Domnului, Iisus Mântuitorul nostru, a avut exact aceeași atitudine. Când a fost prins în Grădina Ghetsimani, a fost legat, scuipat și batjocorit. Hristos nu S-a îndreptățit. Când a stat în fața lui Pilat și I s-au adus acuzații mincinoase, Scriptura ne spune o propoziție care ar trebui să ne cutremure: «Iar Iisus tăcea». […] El, Care cu un singur cuvânt ar fi putut să topească tot pământul și să cheme douăsprezece legiuni de îngeri să-L salveze, a ales să nu-Și caute dreptatea. […] Hristos nu a vrut să-Și facă dreptate în Vinerea Mare. Deși putea, a ales să nu. Dar ce a urmat după acest mare eșec în ochii noștri? A urmat cea mai mare binecuvântare de pe fața pământului, adică Învierea. Din mormântul tăcerii a răsărit viață veșnică pentru noi. Dacă Hristos S-ar fi îndreptățit omenește în fața lui Pilat, dacă ar fi coborât de pe Cruce să le demonstreze oamenilor că El are dreptate, niciodată nu ne-am mai fi mântuit. Dar pentru că a acceptat să pară înfrânt, a biruit moartea pentru totdeauna. Din acest motiv, noi niciodată nu mai murim. Și ce fericire mai mare decât să știi că nu vom muri niciodată.”
Slujbele de joi seara au făcut parte din programul liturgic prin care obștea Mănăstirii Nicula și pelerinii se pregătesc pentru praznicul Adormirii Maicii Domnului.
Vineri, 14 august, mii de credincioși sunt așteptați să se îndrepte spre așezământul monahal. Tradiționalul pelerinaj „La Nicula colo-n deal” va porni la ora 11:00 de la Biserica „Sfântul Nicolae” din Gherla, iar pelerinii vor parcurge pe jos aproximativ șapte kilometri până la mănăstire.
