Pocăința – de la Ioan Botezătorul la Iisus

de | ian. 9, 2021 | Eseu

Aspecte introductive

Episodul la care suntem chemați să medităm astăzi este precedat de un altul, intens și mustind de semnificații. Hristosul ce iese la propovăduire, vestind mulțimilor, trebuie obligatoriu să treacă, ca într-un bildungsroman, printr-o serie de încercări. Așa se face că, în debutul capitolului al patrulea al relatării lui Matei, diavolul își cântă, aproape, cântecul de lebădă, încercând să-L prindă, în cuvânt sau în faptă, pe Cel care, începuse să stârnească nu doar interesul Tartorului, ci și pe cel al mulțimilor.

Întreita ispitire, petrecută în Carantania, vine într-un fel și ca urmare a unei provocări pe care Hristos i-o lansează. Căci, Mântuitorul dorește să arate celor care-I sunt aproape, că este stăpân peste propriile-Și simțuri. Și așa cum au făcut-o în decursul vremii proorocii mari ai Legii Vechi, și El se nevoiește, postind vreme de patruzeci de zile. Și la fel cum ei au beneficiat de atenția „concurenței”, și Dânsul va beneficia. Subțierea simțurilor nu aduce cu sine nepătimirea ca element de o perenă statornicie în firea omului. Or, diavolul e conștient de asta. Și ca de obicei, știe unde să țintească. Are o strategie plănuită minuțios și planuri de rezervă. Dacă cu oamenii, acestea-i reușesc aproape de fiecare dată, cu Dumnezeul-Om, va avea parte de o ciudată dezamăgire. Una care-i va șubrezi puternic încrederea în sine. Fapt firesc și pilduitor altminteri, chiar și pentru societatea în care trăim, căci adevărata încredere trebuie direcționată înspre Dumnezeu, et punctum!

După consumarea acestui episod, Iisus e gata de propovăduire. Mesajul Lui, dublat de anumite experiențe premergătoare, e acum pregătit spre a fi împărtășit mulțimilor. De cunoscut e deja cunoscut, căci venise la Iordan spre a fi botezat și făcuse câteva minuni cu răsunet. Mai rămâne doar să fructifice acest captatio benevolensis pe care îl realizase prin tot ceea ce făcuse până acum.

Cum vestea întemnițării lui Ioan vine aproape concomitent cu întreita ispitire din Carantania, Hristos pleacă în Galileea. Pătrunseseră și acolo ecourile propovăduirii Marelui Prooroc, dar ele trebuiau acum amplificate.

Pocăința ca leit-motiv

Leit-motivul predicii de debut nu e unul original. Hristos își dorește mai degrabă continuitatea de mesaj, decât aducerea de elemente noi, din mai multe motive. Pe de-o parte, ceea ce Botezătorul propovăduise e extrem de actual și de necesar. Apoi, are în rândurile următorilor foști ucenici ai săi, pe care proorocul însuși îi trimisese la El. Știe că aceștia îi vor anunța pe cei care-i rămăseseră aproape, în legătură cu ceea ce face El. Iar aceia, îi vor vesti cele întâmplate celui încarcerat, făcându-i bucurie și ajutându-l să înțeleagă că misiunea sa a fost îndeplinită. Ce poate fi mai frumos și mai îmbucurător pentru un prooroc, decât să-ți vezi cu proprii ochi împlinirea celor promise! Mai există și un al treilea aspect, ce se găsește în legătură cu mesajul clar, de proveniență ioaneică, al celor rostite, respectiv: „Pocăi-ți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!” Mântuitorul ține ca prin aceasta să arate că nu se dezice de Ioan și pecetluiește mesajul său, reliefându-i perenitatea valorii! Trage brazde în aceeași direcție cu el, nu în cruciș! E un semnal de alarmă, cu dublă valență. Pe de-o parte, din punct de vedere teologic, vorbește despre iminența eshatologică a acelor vremuri. Pe de alta, ține să arate că chiar dacă propovăduitorul va fi ucis de regele căruia îi critica comportamentul dezlânat, vor supraviețui cele spuse de el.

Împlinirea unei alte proorocii

Pe lângă cele menționate anterior, debutul activității publice a lui Hristos, asemenea multor altor momente din viața Lui, e legat de împlinirea unei proorocii. Fiul Omului vine să propovăduiască în hotarele a două seminții ce sunt nițel cam ocolite, în decursul istoriei, de făgăduința mesianică, tocmai pentru a vorbi despre universalitatea chemării creștine. Împlinește prin aceasta, cuvintele proorocului, care zice: „Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”.

Între teologie și actualitate

Lumina pe care o promite ca urmare a proorociei, e legată de iminența apropierii Împărăției. Una veșnică, celestă. Diferită de cele pământești, deopotrivă prin aspecte de geografie, cât și prin stabilitate și scop. Prefacerile sociale au făcut ca, în decursul vremii, imperii durate cu sabia și organizate cu multă trudă, să fie înghițite în câteva clipite de către negurile istoriei. Așa s-a așternut, în repetate rânduri în timp, praful peste slava multor lumi, care au luat calea neantului și a uitării. Civilizații întregi s-au perimat cât ai bate din palme și odată cu ele, realizările lor s-au prefăcut în țărână. Așa a ajuns și inima oamenilor să fie dominată, între altele, de frica uitării. Or Hristos vine să promită o Împărăție ce nu va cunoaște niciodată zenitul! Condițiile de a-i deveni cetățean nu sunt multe, iar biruri nu există! E exact ce și-ar dori fiecare om! Există un singur aspect ce e absolut necesar, e cardul de acces acolo, anume pocăința! Fiul lui Dumnezeu vine să vorbească despre aceasta. Odată pășit pe ușa ei, aparent strâmtă, omul se-ntâlnește cu tovarăși de drum precum iubirea și smerenia și își simte sufletul plin de bucurie! Propovăduitorul, asemenea celui care-l precedase, știe acest lucru. Cunoaște beneficiile pe care le aduce practica acestei virtuți și știe că, în raport cu toate cele ale lumii trecătoare, veșnicia e un lucru pentru care merită să faci orice sacrificiu! El însuși vine de acolo și ne vrea pe toți comeseni cu Dânsul! De aceea, cuvintele Sale tună cu atâta putere, iar efectul lor e unul imediat în inimile multora dintre ascultători.

Peste veacuri și milenii, mesajul lui Iisus a rămas același. Orice schimbări a cunoscut lumea, oricâte imperii s-au perindat  în prim planul scenei istoriei, pentru ca apoi să ia calea țărânii și a negurii, pocăința a devenit mesajul care a răsunat, indiferent de cadrul propovăduirii, de pe buzele oricărui următor sincer al Lui! A devenit un brand al creștinismului. Ca orice brand, a fost fructificat pe alocuri în scopuri comerciale. Că doar, reclama e sufletul comerțului! Indulgențele, de pioasă memorie pentru unii, vin să ne arate acest lucru. Pe noi, însă, nu la pocăința comercială, bio sau light, ne cheamă Domnul! La cea sinceră, menită să purifice inima. La cea care ne face sufletul să tresalte și să-L recunoască pe El ca Stăpân al cerului și al pământului și Singurul ce ne poate oferi salvarea! Una fără efecte sado-masochiste, ci dimpotrivă, gândită ca un strigăt sincer, dintr-o inimă onestă, către Ceruri. Ca o mărturisire că ne dorim să fim cu Dânsul, aici și în veșnicie! Încercați, doar! Veți vedea ce lucruri minunate îi vor urma!

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Pocăința – de la Ioan Botezătorul la Iisus
Pocăința – de la Ioan Botezătorul la Iisus
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).

Ultimele articole

Veghe epifanică

Veghe epifanică

Luna ianuarie adună sub cupola pomenirilor cu slove sfinte figuri îngerești de părinţi aflaţi în proximitatea străvezimii dumnezeiești într-o măsură care cere și din partea ochilor noștri aripi de lumina. De veghe gerarului și înainte-mergător Înainte-Mergătorului,...

Proorocul Moise, „văzătorul de Dumnezeu”

Proorocul Moise, „văzătorul de Dumnezeu”

Înfricoșător lucru este să stai în preajma lui Dumnezeu. Așa ne spune Sfântul Apostol Pavel (Evrei 10, 31). Iar biografia Proorocului Moise ne-o dovedește cu prisosință. Schimbările în viața sa sunt atât de evidente și atât de radicale încât îi oferă personalității...

Praznicul împărătesc al Botezul Domnului și icoana sa

Praznicul împărătesc al Botezul Domnului și icoana sa

Considerată sărbătoare împărătească, Botezul Domnului denumită în popor şi Boboteaza, este ţinută la data de 6 ianuarie în Biserica Răsăriteană[1]; amintindu-ne de botezul primit de Mântuitor din mâna Sfântului Ioan Botezătorul în râul Iordan[2]. Acest praznic se mai...

Mai multe din Eseu
Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil în iconografie

Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil în iconografie

Prăznuiţi în ziua de 8 noiembrie în Biserica Ortodoxă şi în cea Greco-Catolică, iar în cea Romano-Catolică la 29 septembrie, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt mesagerii divini pentru întreaga creştinătate, şi nu numai, existenţa lor fiind consemnată în Sfânta...

Paradoxul predicii de pe munte

Paradoxul predicii de pe munte

1.Dumnezeul dreptăţii în Vechiul Testament În Sfânta Scriptură, dreptatea are două aspecte principale şi anume: unul absolut legat de Persoana şi de lucrarea lui Dumnezeu şi unul relativ referitor la justiţia omenească, la dreptatea socială.   Dreptatea...

Sfântul Ioan de Kronstadt și spiritualitatea liturgică

Sfântul Ioan de Kronstadt și spiritualitatea liturgică

Într-una din omiliile sale, Sfântul Ioan de Kronstadt le spunea credincioșilor săi: „Dacă ați ști voi de ce comoară mare, de ce dar vă lipsiți ținându-vă departe de Sfântul Potir! De ce ajutor de viață-făcător în neputințele voastre, în nevoile voastre sufletești!...

Maica Tereza de Calcutta – creionul lui Dumnezeu

Maica Tereza de Calcutta – creionul lui Dumnezeu

Într-o rugăciune adresată lui Dumnezeu, Maica Tereza de Calcutta scria: „Iisuse scump, ajută-mă să răspândesc lumina Ta oriunde merg. Umple-mi inima cu Duhul Tău și cu viața Ta… Luminează prin mine și fii prezent în mine, astfel încât orice suflet cu care intru în...

Sfântul Nicolae Velimirovici – un propovăduitor al vremurile actuale

Sfântul Nicolae Velimirovici – un propovăduitor al vremurile actuale

Sfântul Nicolae Velimirovici, meditând la cuvântul Evangheliei, notează: „Precum patru râuri au udat pământul Raiului, tot la fel cele patru sfinte Evanghelii dau apă vie vieţilor oamenilor în toată vremea. Evangheliile nu sunt o carte, ci o putere: o putere care...

Pelerini în Rusia

Pelerini în Rusia

Întâlnirea cu spiritualitatea şi cultura altor popoare creştine, cu locurile lor sfinte şi personalităţile lor emblematice, a constituit mereu pentru pelerini un prilej de îmbogăţire interioară. Această constatare este valabilă cu atât mai mult în cazul întâlnirii cu...