George Topârceanu vine pe lume într-o familie simplă în care părinții, ambii originari din părțile Sibiului, dețineau funcții simple, tatăl fiind cojocar, iar mama țesătoare de covoare.
George Topârceanu se naște la data de 20 martie 1886, la București, unde și frecventează între anii 1893-1895 primele clase primare. Odată ce părinții se stabilesc temporarîn județul Argeș, acesta este nevoit să se transfere la Școala de pe Valea Topologului unde rămâne aproximativ un an de zile. După o vreme însă, se va întoarce la București și se va înscrie pentru o scurtă perioadă de timp la Liceul „Matei Basarab” – până va termina clasa a IV-a, iar apoi la Liceul „Sfântul Sava” pe care îl va frecventa între anii 1898-1906.
După absolvirea liceului, devine funcționar la Casa Bisericii, iar apoi profesor suplinitor. Vestitul poet se înscrie inițial la Facultatea de Drept pe care o va abandona pentru a deveni student la Facultatea de Litere, întrucât simțea că aici va putea să-și urmeze cea dintâi pasiune a sa, literatura.
George Topârceanu debutează literar încă de la vârsta de 19 ani, reușind să aibă, de-a lungul vieții, colaborări cu importante reviste literare din țară dintre care amintim: Sămănătorul, Duminica, Revista noastră, Neamul românesc literar și multe altele.
La invitația lui Garabet Ibrăilenu, Topârceanu vine la Iași unde ajunge subsecretar de redacție la revista Viața românească, acest nou început însemnând pentru tânărul poet și deschiderea unui alt capitol al universului său literar, caracterizat de această dată de o așa-zisă maturizare.
În anul 1912 se căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga cu care va avea și un fiu, însă această căsătorie se va destrăma câțiva ani mai târziu. Ulterior, se va înfiripa o poveste de dragoste discretă între poet și tânăra scriitoare Otilia Cazimir.
La Iași, are o nouă tentativă de a-și termina studiile, însă este somat să participe la Primul Război Mondial și, din nefericire, rămâne în captivitate timp de doi ani de zile la Turtucaia. Memoriile acelei întunecate perioade din viața sa, vor fi transpuse în câteva creații: „Amintiri din luptele de la Turtucaia” (1918), „În ghiara lor… Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare” (1920) și „Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate” (1936).
Pentru întreaga sa activitate literară, George Topârceanu va primi în anul 1926 Premiul Național de Poezie, iar zece ani mai târziu va fi ales și Membru corespondent al Academiei Române.
George Topârceanu trece la cele veșnice la data de 7 mai 1937, la vârsta de numai 51 de ani, în urma unui cancer de ficat.
Resurse:
https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Top%C3%AErceanu
