Biserica Ortodoxă prăznuiește la 50 de zile după Învierea Domnului și la 10 zile de slăvita Sa Înălțare, praznicul luminos al Pogorârii Sfântului Duh cunoscut și cu numele de Praznicul Cincizecimii sau Rusaliile.
Sărbătoarea a fost ținută în primele veacuri creștine, iar la început Cincizecimea desemna o dublă celebrare: Pogorârea Sfântului Duh și Înălțarea lui Hristos. Pe la anul 400 cele două praznice s-au despărțit, fiecare având altă zi de prăznuire.
Textul din Faptele Apostolilor 2, înfățișează momentul în care Apostolii și alți Ucenici ai Mântuitorului erau adunați împreună și se rugau în foișorul cel de sus, în vreme ce, Duhul Sfânt a coborât peste ei sub forma unor limbi ca de foc, făcând zgomotul unui vânt puternic. Ucenicii au început să vorbească în limbi pe care nu le cunoscuseră până atunci, în vreme ce la Ierusalim erau mulți pelerini care au fost mirați și uimiți, auzindu-i pe Apostoli, rostind rugăciuni în limbile lor (ei fiind din diferite părți ale lumii). În urma predicii Sfântului Apostolul Petru s-au convertit la creștinism și s-au botezat 3.000 de oameni.
Ziua Cincizecimii este considerată drept începutul Bisericii văzute, cea una Sfântă, Sobornicească și Apostolească, așa cum se mărturisește în Crez. Pentru creștinii ortodocși ziua Pogorârii Sfântului Duh are o însemnătate deosebită ca cei ce au primit pecetea Sfântului Duh în taina ungerii cu Sfântul Mir. Deopotrivă, alături de celebrarea Rusaliilor, a doua zi este închinată Sfintei Treimi[1].
Liturghia din ziua praznicului este cea a Sfântului Ioan Gură de Aur, fiind oficiată prima dată după Sfintele Paști, cântându-se Împărate Ceresc și Am văzut Lumina cea Adevărată. Astfel se invocă venirea și primirea Duhului Sfânt, sălășuirea sa în noi, ca cei ce am mărturisit că am primit Duhul cel Ceresc. După Liturghie, în cadrul slujbei Vecerniei, săvârșite uneori una după cealaltă, se citesc trei rugăciuni cu o semnificație specială și se îngenunghează pentru prima dată după sărbătoarea Paștelui.
Iconografia prazniului se va dezvolta încă din perioada paleocreștină, vizualizându-se într-o primă redactare în Evangheliarul lui Rabula din secolul al VI-lea, unde în centru este redată și Maica Domnului alături de Sfinții Apostoli.
Compoziția icoanei ne înfățișează pe Ucenicii Domnului rânduiți pe scaune așezate în formă de semicerc, detaliu ce exprimă și prima comunitate a Bisericii și unitatea ei. Astfel spus, reprezentarea iconografică, nu este doar ilustrarea unui eveniment tainic, ci unul eternizat, permanentizat.
Cei doisprezece Apostoli sunt înfățișați în perspectivă inversă, având pe cei mai mari ca proporții (și pe cei vârstnici), sus, iar pe cei mai mici, jos, mai aproape de privitor.
Se identifică, față în față Sfinții Apostoli Petru și Pavel, ultimul, chiar dacă nu a fost prezent, este redat în virtutea activității viitoare, ca propovăduitor a Evangheliei lui Hristos[2]; de asemenea sunt zugrăviți și Sfinții Evangheliști: Matei, Marcu, Luca și Ioan fiind înfățișați cu cărți în mâini.
În spatele lor se delimitează un peisaj cu ziduri care ne amintește de foișorul unde s-au adunat la rugăciune. În icoanele tradiționale între ei se află un loc lăsat gol, întruchipând prezența nevăzută a Mântuitorului Hristos, capul invizibil al Bisericii și tronul salvei veșnice.
Deasupra, în văzduh, se reliefează un alt semicerc din care ies raze ce coboară pe creștetul Apostolilor, amănunt ce semnifică Pogorârea Duhului Sfânt.
La bază, într-un alt semicerc, al treilea este figurat un rege bătrân care simbolizează cosmosul. Faptul că apare într-un loc întunecat reprezintă lumea înainte de Pogorârea Sfântului Duh. Cele douăsprezece filactere (suluri) închise pe care le ține într-o năframă, reprezintă învățătura celor doisprezece Ucenici ai Mântuitorului.
Așa cum am menționat la început o serie de icoane o includ și pe Maica Domnului, dar există și altele ce nu o reprezintă iconografic, considerând că nu ar fi fost acolo. În Apus, figura ei se va generaliza, începând din veacul al X-lea, fiind preluată și în tradiția iconică greacă și rusă tardivă.
Cu toate acestea în Erminia picturii bizantine al lui Dionisie din Furna nu este indicată în iconografia temei Maica Domnului, ci doar Apostolii, Duhul Sfânt și regele (omul cu cele douăsprezece suluri)[3].
În icoanele românești, în mod deosebit în cele pe sticlă din centrul de pictură de la Nicula, compoziția temei este simplă, succintă și sugestivă.
Pogorârea Sfântului Duh, tempera pe sticlă, sec. al XIX-lea, Muzeul Național al Țăranului Român, București[4]
Pogorârea Sfântului Duh, tempera pe sticlă, sec. al XX-lea[5]
Compoziția grupează Apostolii, unul în spatele celuilalt, astfel încât în planul vizual să observăm cinci siluete ale sfinților. Ei sunt imaginați din față, cu câte o mână îndreptată spre piept; excepție face personajul central ce ne trimite la gestul Născătoarei de Dumnezeu.
Cromatica caldă, strălucitoare așează în armonie roșul incandescent cu nimburile de aur, rânduite pe fondul albastru transparent. Un semicerc gri, nuanțat poartă într-însul un porumbel ce face referire la simbolistica Sfântului Duh, prezent în iconografie. Liniile ce delimitează și conturează formele dau expresie și prețiozitate chipurilor ce emoționează privitorul prin seninătatea expresiei.
Cu reale similitudini compoziționale, tipologice și cromatice (în cazul acesta mai pastelate), doar cu o reducție (limitare) a figurilor reprezentate (doar cinci la număr) și cu o veritabilă decorație cu flori, specific Niculei se impune cea de-a doua icoană de veac al XX-lea.
Pogorârea Sfântului Duh, tempera pe sticlă, sec. al XIX-lea, Museikon, Alba-Iulia[6]
Concentrate în jurul Născătoarei de Dumnezeu cele două siluete de sfinți, cu gesturi de mirare, însuflețesc planul inferior al icoanei, lăsând, într-o proporție egală să se delimiteze un peisaj, mult simplificat dominat de coline simetrice. În centru și sus se vizualizează porumbelul cu aripile deschise, plutind din înălțimi.
Iacov din Rășinari, Pogorârea Sfântului Duh, tempera pe lemn, sec. al XIX-lea, Museikon, Alba-Iulia[7]
Grupate pe două rânduri figurile sfinților împreună cu Maica Domnului, în registrul de jos se găsesc plasate într-un decor arhitectural bidimensional. În partea superioară încadrat și delimitat de o cunună de nori se observă porumbelul, amintit ca simbol al Duhului Sfânt. Influențe vădite din Țara Românească înscrie stilul iconografic în aria artei postbrâncovenești.
Verdele și roșul creează ambianța cromatică și armonică a icoanei; în vreme ce portretele, bine caracterizate și definitivate de linii precise și simple, individualizează tipologic figurile.
Finalizând, considerăm că în majoritatea acestor exemple, iconografia temei prezintă o structură comună. Chiar dacă în unele modele numărul personajelor este diferit, constatăm simetria și centralitatea personajului principal, Maica Domnului devenit laitmotivul scenei; distincte sunt culorile, când contrastante, când rafinate, dar totdeauna exprimând bucuria și liniștea sufletească de trăire împreună, oglindite parcă din imnele și troparele bisericii: „Când Cel Preaînalt, coborându-se, a amestecat limbile, atunci a despărțit neamurile; iar când a împărțit limbile cele de foc, atunci a chemat pe toți la o unire; și cu toți, ca într-un glas, slăvim pe Duhul cel Preasfânt”. Condac (Glasul 8)
[1] Leonid Uspenski, Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Ed. Sophia, București, 2006, p. 215.
[2] Constantine Cavarnos, Ghid de iconografie bizantină, Ed. Sophia, București, 2003, p. 125.
[3] Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, București, 2000, p. 119.
[4]https://www.facebook.com/MuzeulTaranului/photos/a.431724936665/10157050828861666/?paipv=0&eav=AfZ1L5dbE5Exgrqm8dr11B_GlMKiXPq_DqaBDdhJRvu9pbb_loivdCLAnjnnWkq5EyQ&_rdr accesat 03.06.2023, ora 7.44.
[5]https://www.artmark.ro/ro/lot/icoana-pe-glaja-pogorarea-duhului-sfant-duminica-rusaliilor-atelier-transilvanean-gherla-inceputul-sec-xx-ro-49297#&gid=null&pid=1, accesat 03.06. 2023, ora 20: 47.
[6]http://clasate.cimec.ro/Detaliu_en.asp?tit=Icoana–Pogorarea-Sf-Duh&k=BD2A62601BD6433B8B8B46F6CC25FD71 accesat 03. 06.2023 ora 21:00.
[7]http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?tit=Icoana–Iacov-Zugravul-Toader-Popovici-Lica–Pogorarea-Sfantului-Duh&k=62651C43B9364FE3B0256F5AA4426926 accesat 03. 06. 2023 ora 7:58.
