Povestea ctitoriilor ștefaniene în eparhia de la Vad și Feleac

de Documentare

Puțină lume știe că Sfântul Șetafan cel Mare, cunoscut în popor ca mare ctitor de lăcașuri sfinte și aspru luptător pentru independența ținuturilor românești, este întemeietorul celor două eparhii istorice de la Feleac și de la Vad.

 Viața românilor ortodocși din zona aceasta este legată de niște episcopii mai vechi care au funcționat la Vad și la Feleac. Din această cauză, am convingerea că nu putem vorbi despre Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului doar din 1919, când au început acele demersuri concrete sau din 1921 când a fost efectiv înființată Episcopia, ci trebuie să mergem în urmă, să vedem că, în istorie, această instituție are un fir roșu care străbate istoria plaiurilor transilvane și ajunge până la începutul secolului al XXI-lea, când este înființată episcopia într-o formă aproximativ cum o cunoaștem astăzi. (pr. lect. univ. dr Cosmin Cosmuța, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca)

De asemenea, într-un  studiu publicat în 2004 de  Augustin Padurean și Teodor Petrican, se arată că istoricii – consacraţi sau amatori – nu împărtăşesc aceeaşi opinie asupra identităţii întemeietorului episcopiei Vad, astfel încât iniţiativa aşezării unui vlădică aici este atribuită fie lui Ştefan cel Mare, fie lui Petru Rareş. Cei mai mulţi îl consideră pe Ştefan cel Mare întemeietor al episcopiei, un inventar al opiniilor dându-le câştig de cauză:

Nicolae Iorga – „Ştefan cel Mare, căpătând Ciceul, întemeia în apropiere, la Vadul Someşului, episcopia Vadului.”

Ioan LupaşEpiscopia Vad “a fost înfiinţată de vestitul voievod al Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt.[1]

Povestea ctitoriilor bisericeşti ale lui Ştefan cel Mare în Transilvania începe cu o alianţă încheiată la 12 iulie 1475. Voievodul moldovean semna un tratat cu Matia Corvin, iar în urma acestui act Ştefan cel Mare capătă proprietăţi în Transilvania, adică două domenii: Ciceu şi Cetatea de Baltă împreună cu numeroase sate. Prezenţa lui Ştefan cel Mare în Ardeal era bine văzută în epocă. Academicianul Marius Porumb dă exemplul saşilor braşoveni care îl chemau pe domnul Moldovei la 26 aprilie 1478 „cu mare dor şi dragoste… să facă bunătatea să se apropie de această ţară” ca să o apere de pericolul otoman.

În acest context apar două episcopii româneşti la Vad şi Feleac, sprijinite material şi moral de domnul Moldovei şi urmaşii săi.

Pe baza relațiilor amintite dintre Ştefan cel Mare şi Sfânt și  Matia Corvin s-au putut ctitori bisericile istorice de la Feleac şi de la Vad. Un document de maximă valoare îl constituie înscrisul de pe ferecătura unei evanghelii, a cărei copii se află în muzeul Mitropoliei de la Cluj, ferecătură realizată de vistiernicul Isac a lui Ştefan cel Mare la 1498 pentru arhiepiscopul nostru Daniil de Feleac.

De asemenea, cercetările de dată recentă atestă existența unei vieți monastice la Feleac, de factură bizantină. În acest context, are loc ridicarea bisericii de piatră și de zid, pe o colină ce permite o vedere spre drumul ce duce la Cluj, petrecută între anii 1480-1484, un edificiu cu influențe și elemente gotice târzii, ce emană până astăzi echilibru și cumpătare, specifice spațiului rural românesc. Aici a slujit, din anul 1484, cel dintâi ierarh cunoscut de Feleac, Daniil, care a păstorit de la 1481/1482 până în jurul anilor 1500. Numele și titlul său trebuie puse  în legătură cu un document din 1494, prin care Vladislav al II-lea Jagiello, regele Ungariei, recunoștea un „arhiepiscop” al românilor din Transilvania. De altfel, folosirea acestei denumiri sau a acestui rang-arhiepiscop al românilor din Transilvania- într-un document latin echivalează cu rangul de mitropolit.[2] După 1550 se stinge gloria medievală a Feleacului. Vadul fiind pe domeniul lui Petru Rareş va mai dura o vreme.

Povestea ctitoriilor ștefaniene în eparhia de la Vad și Feleac
Mănăstirea de la Feleacu

Reînființarea Mănăstirii  de la Feleac s-a hotărât în anul 1991, prin dorința enoriașilor din localitate și la cererea Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, în vremea păstoririi vrednicului de pomenire Arhiepiscopul Teofil Herineanu.

Episcopia de la Vad este considerată mai mult decât cea de la Feleac, poate ca un simbol al ortodoxiei transilvane, datorită faptului că biserica și implicit mănăstirea-episcopia de la Vad se aflau pe teritoriul aflat în proprietatea marelui voievod, deci în ascultare directă și sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei de la Suceava. [3]

Povestea ctitoriilor ștefaniene în eparhia de la Vad și Feleac
Biserica Mănăstirii Vad

În mod firesc, în timpul stăpânirii de către domnii Moldovei a domeniului Cetății Ciceului se organizează și viața religioasă, iar odată cu aceasta are loc și înființarea unei episcopii ce se întindea pe acest domeniu. După cum arată istoricul Nicolae Edroiu, episcopia de la Vad se adresa românilor ortodocși de pe valea Someșului în jos, până spre Baia Mare și Sătmar, a celor din părțile Sălajului, și a celor dinspre nord, până în Țara Maramureșului. O astfel de expansiune teritorial demografică a fost cunoscută undeva pe la mijlocul sec. al XVI-lea. Pentru o bună administrare, atât Ștefan cel Mare, cât și Petru Rareș, au acordat episcopiei în dar un domeniu format din șase sate aflate  în acest areal.[4]

Povestea ctitoriilor ștefaniene în eparhia de la Vad și Feleac

Tradiţia şi elementele stilistice ale ctitoriei lui Ştefan de la Vad întăresc ideea că lăcaşul a fost ridicat la sfârşitul secolului al XV-lea. Documentele spun că primul episop de la Vad a fost vlădica Ilarion, la 1523. După 1550, episcopia îşi pierde din importanţă din pricina faptului că voievozii Moldovei pierd domeniile din nordul Transilvaniei. Totuși, în secolele XVIII-XIX, în plină stăpânire străină de neam și credință, biserica de la Vad se constituie într-un focar de cultură, artă și învățământ pentru românii someșeni, de unde putem deduce importanța ei pentru istoria și cultura neamului și a spiritualității românești.

Mănăstirea de la Vad, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie ștefaniană, a fost reactivată în toamna anului 2011, la inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, fiind pusă și sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, primind astfel al doilea hram. Așezământul monahal a primit în administrare și biserica monument istoric din localitatea Vad.

Povestea celor două așezăminte ctitorite de domnul Moldovei, Stefan cel Mare și Sfânt, continuă astăzi prin slujirea neîntreruptă a Sfintei Liturghii și prin evocarea marilor personalități care au zidit spiritualitatea românilor transilvăneni.


[1]Pentru mai multe detalii pe acest subiect, vezi: Mircea Păcurariu, „Istoria B.O.R.”, Buc., 1980, vol. I; Ioan Lupaş, „Istoria bisericească a românilor ardeleni”, Sibiu, 1918, p. 93; Ioan-Aurel Pop, Tradiţia istorică a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului în Eparhia Vadului, Feleacului şi Clujului la 90 de ani (1921-2011), Renașterea, 2012, pp. 35-51; Augustin Padurean, Teodor Petrican, Vad – studiu monografic, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2004; Marius Porumb, „Bisericile din Felec şi Vad, două ctitorii moldoveneşti din Transilvania”, Ed. Mer., Buc., 1968, p. 21;

[2] Ioan-Aurel Pop, Tradiţia istorică a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului…, pp. 41-42.

[3] Ioan-Aurel Pop, Tradiţia istorică a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului…, p. 42.

[4] Nicolae Edroiu, Rolul Episcopiei Vadului în viața religioasă a românilor ortodocși din nordul Transilvaniei, în Vadului, Feleacului şi Clujului la 90 de ani (1921-2011), Renașterea, 2012, pp.57-59.

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Documentare
Arhimandritul Arsenie Papacioc (1914 – 2011)

Arhimandritul Arsenie Papacioc (1914 – 2011)

După anchete în beciurile Ministerului Afacerilor Interne, prin Sentința nr. 125 din 8 noiembrie 1958, părintele Arsenie Papacioc a fost condamnat la 20 ani muncă silnică pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele de la Jilava...

Orologiul Mitropolitului Andrei Șaguna de la Negreni

Orologiul Mitropolitului Andrei Șaguna de la Negreni

Împlinirea a o sută cincizeci de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna (1 ianuarie 1809-28 iunie 1873) este o ocazie potrivită pentru a-l evoca, pentru a restitui momente inedite din parcursul său biografic și pentru a descoperi episoade...

Viața Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

Viața Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la 25 iulie 1924. Este unul dintre cei mai iubiţi părinţi care au vieţuit în Sfântul Munte Athos. Pe 12 iulie 1994, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat la mănăstirea din...

Sfântul Sisoe cel Mare ‒ drumul spre sfințenie

Sfântul Sisoe cel Mare ‒ drumul spre sfințenie

Ucenic al Sfântului Antonie cel Mare, Sfântul Sisoe primise de la Domnul darul vindecărilor și al izgonirii duhurilor rele, precum și pe cel al învierii morților. Iubindu-l de mic pe Domnul, Sfântul Sisoe a ales să pășească pe calea monahală și s-a retras în pustia...