Pr. Dorin Sas (ed.), Preoteasa Lucreţia Murăşianu şi Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române Turda, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2020.

de | nov. 26, 2020 | Cărți vechi și noi

Preoteasa Lucreția Murășianu a fost cu certitudine o personalitate de prim rang a Turzii. Dacă de numele soțului dânsei, protopopul Jovian, se leagă frumoasa catedrală din această localitate, de cel al harnicei presbitere se leagă o mulțime de activități cu caracter social-filantropic.

            În ciuda importanței ei și a moștenirii bogate pe care a lăsat-o, dumneaei nu a beneficiat, însă, până în anul 2020, de o cercetare monografică. De aceea, demersul părintelui Dorin Sas (p. 9-14), el însuși fiu al acestor meleaguri, este unul ce merită semnalat și salutat. Frumoasa antologie documentară este deschisă de cuvântul mărturie al editorului, care descrie întregul demers, vorbește despre travaliul de cercetare și despre necesitatea unei astfel de ediții. Dânsul arată că:

„Încercând să reconstitui biografia acestui personaj emblematic pentru istoriografia locală și să expun punctele esențiale din activitatea instituțiilor în fruntea cărora s-a aflat, în capitolul principal Documente am expus cronologic articole elocvente din presa vremii, în majoritatea lor reproduse din periodicele aflate în arhiva Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, și nu numai. Acestea s-au pliat cu transcrierea originalelor selectate din prima secțiune a fondului arhivistic al SONFR de la ANR, cu precădere cele care am considerat că prezintă un interes major pentru cititorii vizați, și care constituie de fapt corespondența purtată între filiala turdeană și forul tutelar central din Capitală. Împărțit în trei părți (Comitetul Central, Contencios și Contabilitate), fondul se întinde pe perioada anilor 1910-1948”. (p. 10).

            Apoi, cuvântul dânsului este urmat de de cel al doamnei Anemari Monica Negru (p. 15-19), care vorbește despre Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române, realizând o amplă și bine documentată trecere în revistă a activității acesteia și plasându-o pe preoteasa Lucreția în contextul mai amplu al dinamicii acestei instituții. Dânsa ține să menționeze cu privire la aceasta că:

„La Turda, Lucreția Protopop Murășianu – o altă eroină română uitată de istorici – a fost o lideră valoroasă și de necontestat a SONFR, dedicată „cu totul operei samaritene, îngrijind de locașurile sfinte, iar prin societățile feminine de împodobirea interioară a acestora, precum și de alinarea suferințelor celor în suferință, în special a răniților de războiu’, a văduvelor și orfanilor.” (p. 19).

            Textul lor este urmat de o biografie dedicată celei evocate, semnată de cunoscutul istoric turdean Mihai Răzvan Neagu (p. 27-47). Cu acribia-i cunoscută, acesta reușește să reconstituie profilul moral și istoriografic al celei evocate, să vorbească, pe baza documentelor, despre realizările dânsei și să arate care au fost cele mai importante momente care i-au definit activitatea. În centrul investigației se găsesc inițiativele cu caracter umanitar pe care aceasta le-a coordonat. Autorul arată cum s-au născut ele, care au fost mijloacele pe care protopopeasa le-a folosit pentru a-și disemina proiectele și cum s-au pus ele în aplicare. Cu alte cuvinte, vorbește despre calitatea de filantrop a celei evocate. Desigur, nu uită să menționeze că episodul turdean a fost unul de o relevanță aparte, atât pentru viața familiei, cât și pentru cea personală a faimoasei doamne:

„Viaţa Lucreţiei Mureşan a luat o un nou curs o dată cu numirea lui Iovian Mureşan protopop al Turzii (1901). El a fost cel care a mutat sediul Protopopiatului Ortodox al Turzii de la Viişoara (sat în apropierea oraşului Câmpia Turzii) în Turda, important centru regional al Transilvaniei, reşedinţa comitatului Turda-Arieş. În acest mod tânăra preoteasă făcea pasul din lumea rurală în cea urbană a Transilvaniei epocii, fapt care îi va deschide ample perspective şi oportunităţi de afirmare, de care Lucreţia Mureşan a ştiut să profite la maxim.” (p. 29).

            Apoi, doamna Luminița Andreea Popescu dedică un alt frumos medalion preotesei Lucreția (p. 46-38), vorbind despre implicarea ei în viața comunității din Turda în perioada interbelică. Textul dânsei este cel care crează preambulul ca documentele să vorbească despre ceea ce a realizat această femeie extraordinară (p. 49-206). După metehnele științifice îndătinate, părintele Dorin Sas oferă o listă a documentelor ce fac obiectul restituirii istorice pe care o coordonează, apoi le prezintă cititorilor chipul unei femei aparte, dând la iveală mărturii ce nu pot fi contestate. Calitatea științifică a lucrării este dată de asemenea de existența a doi indici, unul antroponimic (p. 207-215) și unul toponimic (p. 216-218), dar și a unei așa-zise addende (p. 221-242), ce conține frumoase ilustrații și facsimiluri, menite să-l transpună pe cititor în epoca în care a trăit faimoasa femeie care a lăsat Turzii o imagine de neșters și un model de apostolat feminin în Biserică.

            Rod al unui efort documentar aparte, volumul dedicat preotesei Lucreția Mureșanu, o femeie care a știut nu doar să-și susțină soțul în efortul de ctitorire edilitară și sufletească a credincioșilor săi, ci și să contribuie la emanciparea culturală și socială a turdenilor și la crearea unor inițiative cu valoare aparte, vine ca o frumoasă și necesară contribuție, menită să ne aducă în atenție chipul unei femei ce nu trebuie uitată. E meritul părintelui Dorin Sas, acela de a fi reușit să conjuge atâtea forțe în realizarea unei frumoase restituiri istoriografice și de a fi reliefat o frumoasă perspectivă Ortodoxă asupra feminismului.  

Radio Renasterea
Pr. Dorin Sas (ed.), Preoteasa Lucreţia Murăşianu şi Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române Turda, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2020.
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Ierom. Maxim Morariu</a>

Ierom. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laudae). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 26 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, membru al Institutului de Istorie Eclesiastică „Nicolae Bocșan” (Cluj-Napoca) și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița).

Ultimele articole

De la vindecare la recunoștință: Iisus și leproșii

De la vindecare la recunoștință: Iisus și leproșii

Aspecte contextuale Capitolul al șaptesprezecelea al relatării lucanice, care are în centru minunea la care suntem chemați să medităm, debutează cu o serie de sfaturi și învățături, ce slujesc drept captatio benevolensis. Hristos vorbește aici despre neajunsurile...

Mai multe din Cărți vechi și noi