Pr. Nicolae D. Necula, Pomenirea celor adormiți în Domnul: mic catehism liturgic, Editura Basilica, București, 2021, 135 p.

Rugăciunile și ierurgiile pentru cei adormiți sunt o componentă importantă a cultului liturgic ortodox. Cuprinse în cărțile de cult (Liturghier, Molitfelnic, Panihida, Aghiasmatar) și în cele tipiconale, respectiv analizate și explicate în cele de teologie liturgică bine cunoscute ale părintelui Ene Braniște sau ale părintelui Alexander Schmemann, slujbele pentru cei adormiți sunt din nefericire departe de a fi săvârșite după rânduială și după o anumită uniformitate liturgic-tipiconală care să respecte nu neapărat niște prevederi tipiconale și rânduieli canonice și liturgice, statornicite de-a lungul vremii de Părinții Bisericii, de sinoade și de autoritatea superioară bisericească, ci mai ales viața liturgică și mistagogică a Bisericii. Nu aș dori să dau exemple concrete, pentru că dacă suntem sinceri toți le cunoaștem și ni le putem singuri aminti și enumera în memorie.

Plecând de la aceste realități, precum și de la alte constatări făcute de-a lungul unei îndelungate experiențe pastorale și didactice, la care s-au adăugat o serie de interogații și probleme cotidiene concrete, preotul liturgist Nicolae D. Necula (1944-2017), profesor vreme de patru decenii la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, dar și cântăreț, diacon și preot peste cinci decenii la Biserica Icoanei din capitală, a scris în decursul vremii mai multe articole punctuale pe tema pomenirii celor adormiți și a cultului morților în Biserica Ortodoxă, în general și în cea Ortodoxă Română, în particular. Publicate în „Vestitorul Ortodoxiei” și reluate apoi în cele două volume masive „Tradiție și înnoire în slujirea liturgică” (Ed. Trinitas, 2014), acestea au fost republicate în 2021, în contextul anului comemorativ al celor adormiți în Domnul, în forma unui scurt ghid sau catehism liturgic, destinat în primul rând clericilor și teologilor, editat la Editura Basilica a Patriarhiei Române. Volumul se deschide cu un consistent și extrem de dens Cuvânt înainte al Preafericitului Părintelui Patriarh Daniel intitulat „Cultul celor adormiți în Domnul și consolarea îndoliaților” (p.5-19), care condensează învățătura Bisericii noastre cu privire la pomenirea celor adormiți, plecând de la prezentarea argumentelor scripturistice (vetero- și noutestamentare), oprindu-se apoi la o serie de mărturii patristice din secolele III-VIII, și încheind prin câteva idei și reflecții morale de adâncă profunzime și noblețe spirituală, din care rețin aici patru idei sintetice: 1) pomenirea morților este un act de credință ortodoxă, întrucât ea se bazează pe credința că, fiind creat după chipul lui Dumnezeu Cel nemuritor, sufletul omului este nemuritor, chiar dacă trupul omului se descompune și se risipește; 2) pomenirea morților este un act de iubire pentru ei, deoarece iubirea din rugăciunea pentru cei adormiți este mai tare decât moartea și ea se arată atât prin cinstirea osemintelor lor, cât și prin modul în care îngrijim mormintele lor; 3) actul de pomenire al celor adormiți în Domnul este un act de speranță, fiindcă îi pomenim în nădejdea Învierii și a vieții celei de veci”; și 4) prezența noastră lângă familiile sau persoanele îndoliate este necesară și benefică pentru acestea, prin aceasta noi arătând că iubirea milostivă a lui Hristos lucrează în noi și prin noi, aducându-le alinare și încurajare. Volumul se încheie tot printr-un cuvânt al părintelui patriarh intitulat „Părintele Profesor Nicolae Necula – Eminent slujitor al Sfântului Altar și al catedrei de Teologie”, reprezentând de fapt mesajul de condoleanțe transmit de întâistătătorul Bisericii noastre la slujba de înmormântare a părintelui Nicolae Necula, mesaj care poate fi luat ca model de întocmire a unui necrolog.

Corpusul efectiv al volumului este constituit din 18 capitole, reprezentând răspunsurile clar formulate și argumentate biblic, dogmatic, canonic-legislativ și liturgic de preotul profesor Nicolae Necula, la următoarele interogații de ordin liturgic, tipiconal și practic: 1) Care este semnificația slujbei stâlpilor? De ce se numește așa această slujbă la morți și care este, de fapt, rânduiala după care se săvârșește ea? 2) Ce lucruri sunt absolut necesare pentru săvârșirea slujbei înmormântării? 3) Este posibil și îngăduit să se săvârșească slujba înmormântării fără să se facă în aceeași zi și înhumarea? 4) Ce slujbă de înmormântare săvârșim clericilor care sunt înmormântați în ziua de Paști sau în Săptămâna Luminată?; 5) Se poate săvârși slujba înmormântării pruncilor pentru copiii morți nebotezați sau născuți morți?; 6) Este îngăduit să săvârșim slujba înmormântării sinucigașilor? 7) Este permis să se săvârșească slujba înmormântării și a zilelor de pomenire celor care se incinerează? 8) Este necesar și corect să ne rugăm pentru copiii avortați sau morți nebotezați? 9) Când trebuie să ne rugăm pentru cei decedați? 10) Când se fac și când nu se fac pomeniri pentru cei decedați? 11) Sunt toate sâmbetele din perioada Postului Mare zile de pomenire a morților? 12) Există act sau gest liturgic pentru „dezlegarea” celor decedați? 13) Sunt indicate și justificate unele adaosuri la slujbele de pomenire pentru cei morți? 14) Ce este „dezlegarea apei” de la slujba ridicării Panaghiei? Cum se face și ce semnificație are? 15) Sunt îngăduite de biserică deshumarea și reînhumarea osemintelor? Ce slujbă se săvârșește cu această ocazie? 16) Trebuie sfințită crucea care se așază la căpătâiul celui decedat? 17) Când se merge la mormintele celor decedați? 18) Se pot săvârși parastase pentru cei vii?

Consider răspunsurile acestui mic catehism liturgic deosebit de utile și de relevante pentru teologii, clericii și credincioșii ortodocși din ziua de astăzi, acesta fiind motivul pentru care am considerat necesară semnalarea apariției acestui volum în paginile revistei noastre eparhiale, tocmai în anul în care Sfântul Sinod ne-a invitat să reflectăm mai mult și mai profund la rugăciune și la rostul ei în viața Bisericii și a noastră a tuturor.