În Duminica a 7-a după Rusalii (a vindecării a doi orbi și a unui mut din Capernaum), 19 iulie 2026, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a slujit în Parohia Bozna, Protopopiatul Zalău, cu prilejul resfințirii locașului de cult.

De la ora 9:00, ierarhul a săvârșit slujba de resfințire a bisericii cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, care a cuprins în mod deosebit sfințirea Sfintei Mese a Altarului. Aceasta a fost binecuvântată prin spălare și ungere cu Sfântul și Marele Mir.

La finalul slujbei de resfințire, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură, explicând credincioșilor rânduiala și semnificația sfințirii bisericii și a Sfintei Mese.

În continuare, Preasfinția Sa a oficiat Sfânta Liturghie în biserica parohială, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură în care a arătat că vindecările săvârșite de Mântuitorul îi cheamă pe oameni să recunoască binele lucrat de Dumnezeu, să biruiască invidia și dorința de întâietate și să continue săvârșirea binelui chiar și atunci când sunt contestați.

Referindu-se la vindecarea celor doi orbi, ierarhul a evidențiat solidaritatea care se naște între oamenii încercați de aceeași suferință, precum și faptul că Mântuitorul nu urmărește spectacolul minunii, ci legătura personală dintre om și Dumnezeu: „Boala te face solidar, te face să îl înțelegi pe celălalt. Sunt doi care sufereau la fel. Când ești de unul singur, ceilalți, care nu suferă la fel ca tine, s-ar putea să nu te înțeleagă. Dar doi oameni care sufereau la fel bâjbâiau unul alături de celălalt și măcar nu se simțeau singuri. Domnul îi cheamă în casă, pentru că se ferește de faimă și de spectacol, dar și pentru că vrea să stabilească o legătură cu cei pe care îi vindecă. Nu sănătatea este cel mai important lucru, ci relația cu Dumnezeu care vine în urma însănătoșirii.”

Preasfinția Sa a explicat apoi că vindecarea presupune și participarea liberă a omului, exprimată prin credință și prin dorința sinceră ca Dumnezeu să devină parte a vieții sale: „Domnul îi întreabă: «Credeți că pot să fac aceasta?», iar ei răspund: «Da, Doamne!». Este participarea omului, pentru că, dacă vrem ca Dumnezeu să fie parte din viața noastră, ni se cere să ne dorim lucrul acesta. Atunci când ești dependent de ceilalți, înțelegi mai ușor că ești dependent de Dumnezeu. Când ești independent prin părelnica ta stabilitate, se poate întâmpla să nu-L mai cauți pe Dumnezeu.”

Analizând reacțiile celor care au fost martori la minunile săvârșite de Mântuitorul, Episcopul Sălajului a pus în contrast bucuria mulțimilor cu atitudinea fariseilor, care, din invidie și din teama de a-și pierde autoritatea, au ajuns să denatureze un bine evident: „Mulțimile s-au bucurat și au spus: «Niciodată nu s-a arătat așa ceva în Israel», dar fariseii au adus un viciu de procedură și au zis că Domnul scoate demonii cu domnul demonilor. Le era teamă de concurență și de pierderea autorității. Acolo regăsim și invidia, prin care ni se pare că, dacă cineva este la fel de bun ca noi sau mai bun decât noi, ia din ceea ce ni se cuvine. Dar darurile sunt ale fiecăruia și nimeni nu ia locul nimănui. Fiecare are locul său în lumea aceasta.”

Ierarhul a arătat că invidia îl determină pe om să diminueze binele pe care îl vede, să îl denigreze pe cel care îl săvârșește și, în cele din urmă, să refuze chiar evidența. Pentru vindecarea acestei stări sufletești, Preasfinția Sa le-a propus credincioșilor un exercițiu concret: recunoașterea sinceră a propriilor slăbiciuni, aprecierea binelui săvârșit de aproapele și transformarea acestuia într-un model: „Simt eu invidie când cel de lângă mine face lucrurile aparent mai bine decât mine? Dacă da, este un început faptul că îmi dau seama. Apoi stau înaintea lui Dumnezeu cu durere și mă silesc să îi spun celuilalt despre binele pe care îl observ, să îl felicit pentru ceea ce face. În al treilea rând, mă străduiesc să mă inspir și să fac și eu mai bine lucrurile pe care le am de făcut. Lumea ar fi mult mai bună dacă am proceda astfel și nu am încerca să tăiem craca de sub picioarele celuilalt prin calomnii și comentarii, mai ales atunci când binele pe care îl face este atât de evident.”

În încheiere, Preasfințitul Părinte Benedict a îndemnat ca, atunci când binele săvârșit este contestat, creștinul să urmeze exemplul Mântuitorului, Care nu a intrat în polemică cu cei care Îl calomniau, ci Și-a continuat lucrarea, propovăduind și vindecând: „Domnul Hristos nu le-a adresat niciun cuvânt și nu a deschis niciun dialog, ci S-a dus mai departe, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu și făcând minuni. Este bine ca, atunci când cineva contestă lucrurile bune pe care ne străduim să le facem, să nu deschidem polemici, ci să continuăm să facem binele. Având conștiința că binele este lucrarea lui Dumnezeu împreună cu noi, indiferent ce s-ar întâmpla în jurul nostru, ne continuăm drumul, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu și făcând binele prin care Dumnezeu poate lucra în lume.”

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic de băieți al Asociației Tinerilor Ortodocși Sălăjeni (ATOS).

La finalul slujbei, părintele paroh Iancău Cosmin Vasile a mulțumit ierarhului binecuvântarea adusă comunității euharistice din Bozna

Pentru întreaga activitate administrativă și pastoral-misionară, Părintele Episcop Benedict l-a hirotesit iconom pe părintele paroh, cu dreptul de a purta brâu roșu.

Binefăcătorii sfântului locaș au primit gramate de ctitori și diplome de apreciere. Astfel, domnul Oros Cristian, primarul Comunei Treznea a primit din partea Preasfințitului Gramata Episcopală pentru ctitori. Domnul Lazăr Dan, epitropul parohiei, alături de mebrii consiliului si comitetului parohial au primit diplome de apreciere.

În continuare, Preasfințitul Părinte Benedict a sfințit noua capelă mortuară, ridicată cu sprijinul Primăriei Comunei Treznea și al credincioșilor din localitate.

Mai multe fotografii AICI

Text și foto: Episcopia Sălajului