„Preocupările spirituale ale lui Mihai Eminescu” – Mesajul Mitropolitului Andrei, cu prilejul Zilei Culturii Naționale

de | ian. 15, 2020 | Mitropolitul Andrei - Articole

Pe 15 ianuarie se împlinesc 170 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu. Omul acesta este reprezentantul prin excelență al Culturii române. De aceea s-a fixat pe 15 ianuarie Ziua Culturii Naționale.

Mihai Eminescu a avut preocupări spirituale deosebite. În zadar propaganda comunistă de dinainte de 1989, folosindu-se de poezia „Împărat şi Proletar”, dorea să-l facă necredincios. Voi aduce câteva exemple din care reiese că a fost un om cu preocupări de natură spirituală.

Întâi de toate voi spune că Mihai Eminescu era preocupat de rugăciune. Rugăciunea adresată Maicii Domnului este de o gingășie aparte: „Crăiasă alegându-te / Îngenunchem rugându-te, / Înalță-ne, ne mântuie / Din valul ce ne bântuie; / Fii scut de întărire / Şi zid de mântuire / Privirea-ţi adorată / Asupră-ne coboară, / O, maică preacurată / Şi pururea fecioară, Marie!”[1].

Apoi trebuie știut faptul că trei dintre mătușile poetului, surorile Ralucăi Iuraşcu, au fost călugărite la Mănăstirea Agafton: Fevronia, Sofia şi Olimpiada. Eminescu le cerceta şi este consemnat faptul că „aceste trei călugărițe au dat o educație deosebită nepotului lor, Mihai, care poposea adesea la chiliile lor şi se îndeletnicea cu scrisul şi cititul[2].

Gheorghe Vlăduţescu, referitor la credinţa lui Eminescu, scria: „Cu faptul de a se fi aplecat reflexiv, ca dinspre teologie, asupra credinței, presupoziția pare încă mai posibilă ca adevăr prin aceea că, mistuit pe dinlăuntrul de durerea şi iubirea de Absolut, mistic, pentru că poetul, în genere, este al Ascunsului, Eminescu, pe cât era în stare de poeticitate pură, era și în aceea de credință pură. Credea total, fiind poet total”[3].

Atașamentul lui Mihai Eminescu faţă de Biserica Ortodoxă era unul deosebit, numind-o „Maica spirituală a neamului românesc”. În ziarul „Timpul” făcea această afirmație: „Biserica lui Matei Basarab şi a lui Vaarlam, Maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea, care domnește puternică dincolo de graniţele noastre, e azilul de mântuire națională în ţări unde românul nu are stat…”[4].

Noi, românii, cu spiritualitatea noastră ortodoxă, suntem puntea de legătură dintre Apus şi Răsărit. Afirmația capătă vigoare acum, când facem parte din Uniunea Europeană. Iată ce zice Eminescu: „Noi, popor latin de confesiune ortodoxă suntem în realitate elementul menit a încheia lanţul dintre Apus şi Răsărit; aceasta o simţim noi înşine, se simte în mare parte de opinia publică europeană, aceasta o voim şi, dacă dinastia va împărtăşi direcţia de mişcare a poporului românesc, o vom şi face. Oricât de adânci ar fi dezbinările ce s-au produs în timpul din urmă în țara noastă, când e vorba de legea părinților noștri, care ne leagă de Orient, și de aspirațiile noastre, care ne leagă de Occident… vrăjmașii, oricare ar fi ei, ne vor găsi uniți și tot atât de tari în hotărârile noastre ca și în trecut”[5].

Academicianul Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Maica Benedicta de mai târziu, spune că Eminescu i-a dat limbii române accente de limbă sacră. Într-o prefață la un volum de poezii scria despre el: „Ieșit din consonanța unor condiții de destin istoric național și de determinări individuale, artistul acesta a dat lumii o operă de sinteză uimitoare, în care se interferează, filtrate prin sita geniului său național și topite în limba română căreia i-a dat accente de limbă sacră, răsăritul și apusul, nordul și sudul”[6].

Zoe Dumitrescu-Bușulenga avea un adevărat cult pentru Eminescu, rețin asta din întâlnirile noastre, după cum și Ioan Alexandru îl prețuia în mod deosebit. La sfârșitul prefeței sale, Maica Benedicta va încheia așa: „Ceea ce a încercat într-un fel unic artistul a fost să exprime totul prin geniul său, geniul poporului român, printr-o lucrare neprecupețită, de proporții uriașe, care trebuie, în gândul său, să-l facă o modestă verigă între înaintași și prezent”[7].

Aceste preocupări spirituale ale lui Eminescu ar fi de dorit să ne influențeze și pe noi care trăim într-o lume secularizată.

ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului

şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului

————————————–

[1] Mihai Eminescu, Poezii-proză literară, vol. II, Cartea Românească, 1978, p. 37.

[2] Ioanichie Bălan, Pateric românesc, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galaţi, 1990, p. 492.  

[3] Lect. Univ. Dr. Gheorghe Anghelescu, Universul religios a lui Mihai Eminescu, Editura Științifică, Bucureşti, 1997, p. 6.

[4] Ziarul „Timpul” (V), 14 august 1892, în „Opere”, vol. XIII, p. 168-169.

[5] Mihai Eminescu, Opere Politice, Vol. III, Editura Timpul, Iași, 1999, p. 276.

[6] Mihai Eminescu, Poezii, Editura Eminescu, București, 1984, p. 5.

[7] Ibidem, p. 31.

Ultimele articole

Mihai Eminescu – „luceafărul poeziei românești”

Mihai Eminescu – „luceafărul poeziei românești”

Poet, prozator și jurnalist român, a fost considerat cea mai importantă voce poetică din literatura română. Acesta a fost Mihai Eminescu. S-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al 7-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o...

15 ianuarie – Sf. Cuv. Pavel Tebeul și Ioan Colibașul

15 ianuarie – Sf. Cuv. Pavel Tebeul și Ioan Colibașul

Sf. Cuv. Pavel Tebeul Sfântul Cuvios Pavel Tebeul s-a născut în Tebaida (Egipt). Părinții lui au fost creștini cu o situație materială bună. Pavel a fost crescut în frica lui Dumnezeu, primind și o educație profană aleasă. La vârsta de 15 ani a rămas orfan. În acel...

Răsai asupra mea, lumină lină | Mihai Eminescu

Răsai asupra mea, lumină lină | Mihai Eminescu

Răsai asupra mea... de Mihai Eminescu Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc d-odinioară; O, maică sfântă, pururea fecioară, În noaptea gândurilor mele vină. Speranța mea tu n-o lăsa să moară Deși al meu e un noian de vină; Privirea ta de milă caldă,...

Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte

Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte

  Pastorală la Învierea Domnului – 2015 În Hristos toţi vor învia (1 Corinteni 15, 22). În cimitirul central din Cluj aşteaptă învierea din morţi marele nostru romancier Ion Agârbiceanu. Cu puţin înainte de a se muta la Domnul a scris o carte cu un profund...

Duhul Sfânt şi roadele Sale fascinante şi nenumărate

Duhul Sfânt şi roadele Sale fascinante şi nenumărate

Pe 8 iunie 2014 prăznuim sărbătoarea Rusaliilor. Din nou suntem provocați duhovnicește să ne gândim la Duhul Sfânt, cu nenumăratele Sale daruri lucrătoare în Biserica Domnului Hristos. Ne relatează Sfântul Luca că, sosind Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în...

Eroii neamului

Eroii neamului

Îi pomenim la „Înălţare” pe eroii celor două războaie mondiale şi pe toţi eroii noştri. Iar cu gândul ne ducem înainte şi realizăm că, în 2018, vom sărbători 100 de ani de la Marea Unire. Întrebarea crucială este dacă mai realizează contemporanii noștri că atunci Dumnezeu şi-a întors faţa către noi?

Nu mai suntem dezmoşteniţi! – Pastorală Nașterea Domnului 2013

Nu mai suntem dezmoşteniţi! – Pastorală Nașterea Domnului 2013

 Astfel, dar, nu mai ești rob, ci fiu; iar de ești fiu, ești și moștenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos(Galateni 4,7) Iubiți credincioși, Asistăm triști și cu sufletul frânt de durere la izgonirea lui Adam din Rai. Dumnezeu îl făcuse tânăr, sănătos, frumos și...

Pocăinţa, dar al Duhului Sfânt

Pocăinţa, dar al Duhului Sfânt

(Fragment din cuvântul de învăţătură rostit de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Andrei în cadrul Sfintei Liturghii de Rusalii din 23 iunie 2013) Poate ne întrebăm de ce, de multe ori, nu rămânem în starea de spirit a primilor creştini, de ce nu simţim din belşug darurile...