Prohodul Maicii Domnului este o compoziție imnografică relativ târzie, încadrată între secolele XIV–XVI. Un manuscris grec din secolul al XIV-lea (Sava 602) relevă o practică găsită în tradiția ierusalimiteană, în care strofele inițiale ale prohodului Maicii Domnului se combinau cu stihurile Psalmului 18. De asemenea, paleograful monah Filotheu Bălan a publicat în mediul online niște poze din manuscrisul Athena EBE 2458, o celebră antologie de cântări asmatice/papadice din anul 1336, provenind din Constantinopol, care atestă vechimea prohodului (sec. XIV).

Prin secolul al XVI-lea existau niște tendințe de generalizare a prohodului, însă lungimea și stilul lent al cântării au împiedicat răspândirea lui. Abia prin secolul al XVIII-lea, prohodul Maicii Domnului a fost receptat atât în lumea slavă, cât și la Ierusalim, unde creștinii ortodocși îl cântau la Ghetsimani, în cadrul privegherii.

Referitor la compoziția imnografică, PS Petru Pruteanu afirmă că „toate paralelele dintre Sâmbăta Mare și Adormirea Maicii Domnului, mai ales în varianta lui Filaret Drozdov, sunt exagerate și nejustificate. Slujba Adormirii Maicii Domnului întrunește un conținut imnografic mai mult decât suficient pentru preaslăvirea Născătoarei de Dumnezeu și a slăvitei sale treceri la Domnul și nu mai e nevoie și de Prohodul ei”[1].

Lăsând la o parte unele pasaje discutabile, dacă vom cerceta mai amănunțit omiliile Sfinților Părinți la Adormirea Maicii Domnului, vom vedea că ele au fost scrise sub forma unui necrolog. În acest sens, recomand omiliile Sfinților Maxim Mărturisitorul și Simeon Metafrastul, care au același conținut tânguitor, regăsit și în imnografia prohodului. Astfel, prohodul Maicii Domnului păstrează exigențele dogmatice și întrunește toate condițiile pentru a fi cântat în biserici. El nu umbrește imnografia sărbătorii, ci o îmbogățește prin prelungirea privegherii ca formă de evlavie manifestată față de cea prin care a intrat în lume mântuirea.

Prelungirea stării de priveghere e un mijloc, o respirație prin care viața duhovnicească devine ființială, în părtășie cu Dumnezeu și Maica Domnului. Asta le-a cerut Hristos apostolilor în Ghetsimani: să fie trezvitori. Asta ne cere și nouă Preasfânta Fecioară, să fim părtași mutării sale cu trupul la cer, ca anticipare a învierii de obște.

Astăzi, există o categorie de teologi care pun sub semnul întrebării cântarea prohodului Maicii Domnului. Orice formă de evlavie este adesea percepută ca o deformare liturgică. Până și pelerinajul către Nicula este privit cu suspiciune. Și totuși, în acel context de maximă devoțiune, după un pelerinaj anevoios, priceasna „Am venit, Măicuță, să te mai vedem” nu cred că poate fi redusă la simplu sentimentalism. Dimpotrivă, jertfa, cântarea și lacrimile pelerinilor devin expresii ale unei evlavii sincere și forme de preacinstire a Maicii Domnului.

În pustia din Giumalău, Sfânta Elisabeta de la Pasărea apare în unele înregistrări cântând pricesne. Era iubitoare de  isihie și rugăciune, dar în multe clipe din zi, umplea timpul cântând aceste partituri care aparțineau evlaviei și tradiției cântării religioase populare.

De aceea, psalții –  mai ales cei care cunosc exigențele cântării bisericești – au tot dreptul să apere rânduiala și frumusețea muzicii liturgice bizantine, dar ar trebui să fie mai atenți când judecă formele de evlavie ale oamenilor  Cântarea ei nu înlocuia rugăciunea ei, ci devenea o expresie a rugăciunii și a dragostei față de Hristos și Maica Domnului. Dacă o sfântă ca Maica Elisabeta, care a dobândit o viață profundă de rugăciune putea să-și exprime dragostea față de Dumnezeu și prin asemenea cântări, nu ne putem grăbi să punem eticheta de „sentimentalism” peste tot ceea ce nu se încadrează în repertoriul psaltic.

Ca să trăim cu zdrobire de inimă acest mare praznic, nu trebuie să ne lăsăm pradă exigențelor. Adeptul exigențelor va vorbi cu aroganță despre virtutea pe care nu o are, în timp ce blândețea și rugăciunea omului simplu și fără de răutate vor atrage sfințenia și ocrotirea Maicii Domnului.

[1] Vezi: https://www.teologie.net/2013/08/15/adormirea-maicii-domnului-slujba-post-prohod/ .