Pe 20 iulie îl sărbătorim pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul. Îmi aduc aminte cu nostalgie de sărbătoarea Sfântului Ilie din anul 1989, de la Mănăstirea Toplița. Hramul acestei mănăstiri, ctitorită de Patriarhul Miron Cristea, este Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul.

Era prezent la hram și poetul Ioan Alexandru. El era un bun vorbitor și i s-a îngăduit să predice. Predica lui a fost un protest străveziu la adresa relelor ce erau prezente în România. Și rezum din memorie conținutul predicii: „Tu, Ilie, stai, mănânci și bei, la văduva din Sarepta Sidonului. Și poporul moare de foame. Auzi, tu, Ilie, poporul moare de foame!”.

Când s-a sfârșit Liturghia, ca să dreagă busuiocul, episcopul Emilian Birdaș a subliniat: „domnul Ioan Alexandru a fost prea aspru cu Sfântul Prooroc Ilie”. Poporul înțelesese de cine era vorba și a consimțit cu tot ce a spus Ioan Alexandru.

Sfântul Prooroc Ilie a trăit cam cu 800 de ani înainte de Mântuitorul Hristos, pe vremea când în regatul de nord al lui Israel era rege Ahab. Soția acestuia, Izabela, era păgână și s-a folosit de toate mijloacele pentru a-i îndepărta pe oameni de dreapta credință.

Și, din punct de vedere social,Ahab și Izabela îi apăsau pe oameni. Este cunoscut din Sfânta Scriptură faptul că Nabot, care avea o vie lângă palatul regal, pentru că n-a vrut să i-o dea regelui care o dorea, a fost omorât pe baza unei mărturii mincinoase. Iar în ce privește moralitatea, lucrurile stăteau rău de tot.

Începând cu capitolul 18 din Cartea a III-a a Regilor, îl vedem pe Ilie folosindu-se de o serie de mijloace pedagogice pentru a îndrepta lucrurile. La rugăciunea lui a fost secetă trei ani și jumătate și, în sfârșit, pentru a le demonstra care-i adevăratul Dumnezeu, a făcut două altare pe Carmel. Jertfa lui Ilie a fost aprinsă cu foc din cer, și, totuși, Izabela cu ceilalți idolatri n-au fost convinși.

Ce mijloc de protest a ales Ilie? Protestul ascetic! Atât la pârâul Cherit, cât și pe Muntele Horeb, unde a trăit în post și rugăciune, a fost hrănit de un corb, iar apoi de un înger. Sfârșitul? O experiență mistică extraordinară: „A zis Domnul: «Ieși și stai pe munte înaintea feței Domnului! Că iată Domnul va trece; și înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munții și va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur; după cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin, și acolo va fi Domnul»” (3 Regi 19, 11-12).

Troparul sărbătorii Sfântului Ilie referindu-se la ascetismul său este grăitor: „Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea înainte mergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei dar, gonește bolile, și pe cei leproși curățește. Pentru aceasta, și celor ce-l cinstesc pe dânsul le izvorăște tămăduiri”[1].

Viața Sfântului Ilie în pustie, în munți și ajunarea sa austeră sunt un protest ascetic împotriva corupției lumii. În conflictele sale cu suveranii lui Israel, el este glasul conștiinței, campionul apărării drepturilor desconsiderate ale lui Dumnezeu și ale oamenilor.

Nu numai atunci, dar și astăzi sunt desconsiderate drepturile lui Dumnezeu și ale oamenilor. Sfântul Pavel, referindu-se la vremurile noastre spune că „vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie, lipsiți de dragoste, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu” (2 Timotei 3, 2-4).

Cuvântul Bisericii în fața lor este desconsiderat. Ce ne rămâne? Ca și lui Ilie: un protest ascetic împotriva corupției din lume. O viață de rugăciune, o viață plină de bunătate și altruism, grăiește de la sine. Pe bună dreptate, avva Pimen definește credința că se concretizează în „a petrece cu smerita cugetare și a face milostenie”[2].

Ernest Bernea ne spune că astăzi „a fi superior cuiva înseamnă a-l întrece în dragoste, în libertate, în înțelegere ca act moral complex, în putere de jertfă, a-l întrece adică în bogăția spirituală”[3].

†ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului

şi Mitropolitul Clujului, Maramureşuluişi Sălajului

[1]Mineiul pe Iulie, E.I.B.M.B.O.R., București, 2002, p. 240.

[2]Patericul, Alba Iulia, 1990, p. 175.

[3]Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Anastasia, București, 1995, p. 91.