Duminică, 6 aprilie 2025, la Catedrala „Sfânta Vineri” din Zalău, s-a desfășurat slujba Sfintei Liturghii, prilejuită de intronizarea Preasfințitului Benedict ca Episcop al Sălajului. Evenimentul liturgic a fost oficiat de un sobor impresionant de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, condus de Înaltpreasfințitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, în prezența unui numeros public format din clerici și credincioși, reprezentanți ai autorităților centrale și locale, și invitați speciali.

După citirea pericopei evanghelice, din Evanghelia după Marcu (10, 32-45), cuvântul de învățătură a fost rostit de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. În cuvântul său, Preasfinția Sa a subliniat importanța smereniei și a slujirii aproapelui ca principii fundamentale ale vieții creștine, invitând audiența să adopte o atitudine duhovnicească autentică, în contrast cu tendințele autoritariste ale societății contemporane.

„Hristos Domnul, astăzi, ne provoacă. Ne pune înainte un lucru prin care dorește să ne scoată din mentalul obișnuit. Vrea să ne ridice mai sus.

Vrea să fim altfel. Este o provocare în ceea ce privește ideea de slujire, de autoritate, de ceea ce înseamnă raporturile dintre noi, oamenii, nu doar raportul dintre cel mare și cel mic, dintre cel care este mai sus și cel care este mai jos, ci relațiile dintre noi, oamenii, la orice nivel ar fi înțelese aceste relații. 

Nici măcar apostolii, cei apropiați de Domnul, n-au putut să înțeleagă ideea aceasta: că există și o altfel de autoritate, nu una prin forță, nu una prin putere, nu una prin impunere, ci o autoritate a slujirii, a iubirii, a smereniei, a te pune pe tine mai prejos decât toți ceilalți.”

Episcopul Damaschin a evidențiat că textul evanghelic al zilei, în care Apostolii Iacob și Ioan cer să stea alături de Hristos în slavă, reprezintă o provocare continuă adresată oamenilor de a înțelege adevărata natură a autorității. În predica sa, Episcopul Damaschin a accentuat ideea necesității transformării gândirii personale și comunitare.

„Trebuie să ne schimbăm gândirea. Trebuie să avem alte gânduri. Și nu este chiar atât de greu, pentru că, dacă suntem onești, vedem că atunci când ne confruntăm noi cu o atitudine de tipul acesta – o autoritate care se impune – nu ne simțim bine. Dacă cel care este rânduit a fi coordonator, chivernisitor, responsabil, sau în orice chip ați vrea dumneavoastră să vă gândiți la o situație sau alta, știe doar să poruncească, știe doar să dea directive, știe doar să pună pe alții să facă…Vă simțiți confortabil? Nu este o atmosferă de tensiune? Excesul de autoritarism provoacă tulburare. Pe dinăuntru și pe dinafară.”

De asemenea, a explicat că „excesul de autoritarism provoacă tulburare și frică”, îndemnându-i pe cei prezenți să urmeze modelul divin:

„Domnul Hristos vrea să ne spună: nu-ți fie frică, omule, să fii altfel. Să te comporți altfel.Nu-ți fie frică de faptul că-ți vei pierde din prestigiu, din autoritate, dacă te vei comporta așa cum am făcut-o Eu. Cum s-a comportat Domnul? A venit, oare, să ne impresioneze cu ceva? A fost, oare, în mijlocul nostru ca unul care a vrut să ne demonstreze ceva? Nu. Inclusiv faptul Învierii – pentru care noi ne pregătim acum, fiind în a cincea Duminică din Postul cel Mare – inclusiv faptul Învierii s-a petrecut în taină. Nevăzut de nimeni. Neștiut. Pentru că, dacă era într-o slavă, dacă era cu lumină, atunci oamenii ar fi crezut – ar fi fost constrânși să creadă. Dar Domnul nu. Nu obligă pe nimeni. Nu forțează pe nimeni.”

Preasfinția Sa a încurajat audiența să privească semenii prin ochii lui Dumnezeu, afirmând:

„Dumnezeu ne privește dincolo de toate neputințele noastre. Pentru că știe că, în adâncul sufletului, există în fiecare om ceva de care nu se pot atinge nici măcar demonii, că fiecare are un dar sau mai multe daruri, că fiecare este important în lumea aceasta, că dumneavoastră, credincioșii din Biserică, sunteți importanți pentru noi, nu sunteți o cifră. Și că noi, deși cu straie frumoase și atât de mult prețuiți de dumneavoastră, noi vă suntem slujitori. Noi suntem slujitorii Bisericii și slujitorii dumneavoastră.”

Această atitudine trebuie practicată în toate categoriile sociale:

„Alegătorii nu sunt o cifră importantă în calculele politice, ci sunt oameni care au nevoie de ajutorul dumneavoastră tot timpul, nu doar înainte de un anumit eveniment și apoi dați uitării. Clientul care vine la bancă este un om care are o nevoie, nu este cineva de care să profităm ca să ne depășim targeturile și să dăm bine la banca respectivă. O persoană bolnavă într-un spital vine acolo pentru că are o durere trupească și sufletească. Eu, ca medic, asistent, trebuie să-l privesc așa, nu să mă uit imediat câte zile de spitalizare are și că trebuie să plece imediat, ca să lase patul pentru altcineva, pentru că, altfel, nu sunt în topul spitalelor, ca unul care nu are performanță.”

Predica s-a încheiat într-o notă profundă, cu îndemnul ferm de a urma exemplul smereniei lui Hristos, care „nu a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți”. Episcopul-vicar a exprimat speranța că adoptarea acestei atitudini duhovnicești autentice va aduce pace, binecuvântare și bucurie profundă atât în relațiile dintre oameni, cât și în inimile fiecărui credincios prezent la eveniment.

E greu să avem o astfel de atitudine de slujire pentru că nu suntem obișnuiți să gândim astfel și să ne comportăm astfel.

Ne-a stâlcit, într-un fel, mintea și inima, duhul lumii. Pe de altă parte, nimic nu este greu când Dumnezeu este cu noi și când El este modelul nostru. Ce se va întâmpla atunci? Cred că multe lucruri frumoase.

Pentru ceea ce înseamnă relațiile dintre noi: dintre director și angajat, dintre soț și soție, dintre preoți și credincioși, dintre noi, oamenii. Dar se va întâmpla ceva minunat înăuntrul nostru. Că ceea ce seamănă Dumnezeu în cei care doresc să I se asemene nu se compară cu nimic ce ar putea da lumea aceasta.

Evenimentul solemn de intronizare a Preasfințitului Benedict marchează astfel un moment semnificativ pentru Episcopia Sălajului, inaugurând o nouă etapă de slujire pastorală și misiune spirituală dedicată credincioșilor acestei eparhii.