Joi, 5 aprilie 2018, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit slujba Deniei celor 12 Evanghelii în biserica filiei Prodănești, Parohia Borza, împreună cu parintele paroh Cristian Oancea, inspectorul financiar al Episcopiei Sălajului.

În cadrul slujbei, au fost citite 12 pericope evanghelice, ce prezintă tabloul complet al patimilor Mântuitorului Iisus Hristos. După Evanghelia a cincea, care relatează cererea mulțimilor adresată guvernatorului roman Ponțiu Pilat, prin intermediul căreia solicitau răstignirea lui Iisus și eliberarea tâlharului Baraba, Preasfinția Sa a luat pe umeri crucea din spatele Sfintei Mese și a dus-o în mijlocul bisericii, unde slujitorii și credincioșii s-au închinat și au sărutat picioarele pironite ale Mântuitorului.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a felicitat pe părintele paroh Cristian Oancea, inspectorul financiar al Episcopiei Sălajului, pentru întreaga activitate desfășurată. La rândul său, Preacucernicia Sa a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezența în mijlocul credincioșilor acestei filii, precum și enoriașilor pentru suportul constant pe care îl oferă bisericii lui Hristos.

Din punct de vedere geografic, satul Prodănești este așezat în partea nordică a Munților Apuseni, mai exact în Depresiunea Agrij-Almaș, la o altitudine de 220 m.

Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1475, când satul apare sub numele de Prodwfalva, având o istorie zbuciumată și enigmatică, deoarece toate informațiile cu privire la trecutul său istoric, până la anul 1800, au fost complet pierdute, tot ceea ce se cunoaște astăzi, descoperindu-se de la bătrânii satului, informațiile fiind culese pe la începutul secolului al XX-lea. Astfel, amplasamentul vechi al localității nu a fost cel prezent, așezarea luând fiinţă pe un platou numit Poduri. Comunitatea era foarte mică, formată doar din câteva familii care locuiau în bordeie, devenite mai târziu case de chirpici, învelite cu paie. Așezarea actuală a satului este relativ recentă, de peste o sută și ceva de ani.

Puținii locuitori ai localității, fiind foarte evlavioși, au înălțat o biserică în anul 1650, chiar în vârful dealului, având hramul „Sfântul Gheorghe”. Pe o piatră a prestolului este inscripționat anul 1730, iar din textul înscris, marcat de vreme, se poate citi cu greu: ,,Să se știe când s-au făcut această sf. biserică … şi clopotniţa au făcut tot acelaşi Gheorghe și cu … Tirilă și Dumitru”. Forma planului după care s-a construit lăcașul de cult este cea dreptunghiulară, cu absida decroșată, pătrată, variantă tipologică care era adeseori amintită și care a servit drept tipar la începuturile arhitecturii românești din Transilvania. Interiorul este acoperit tradițional, cu tavan drept la pronaos, boltă semicirculară deasupra naosului, bolta de aceeași formă a altarului sfârșindu-se, spre est, într-un timpan prelungit cu peretele.

Biserica a fost renovată în anul 1939, însă datorită condițiilor meteorologice nefaste, în timp, lăcașul de cult s-a deteriorat, motiv pentru care, datorită înclinării foarte mari a turnului, în anul 1977 s-a săvârșit ultima slujbă în biserica de lemn din sat, hotărându-se închiderea sa. Între anii 1999-2005, lăcașul de cult a fost supus unor lucrări de restaurare.

Planul actualei biserici a fost realizat în anul 1977, iar piatra de temelie a noului lăcaș de cult a fost sfințită în data de 31 octombrie 1993, de către Preasfințitul Părinte Ioan al Oradiei, în prezența unui sobor de preoți, preot paroh fiind Preacucernicul Părinte Vasile Avram. Astfel, între anii 2000-2016, în interior, biserica a fost tencuită şi pictată în tehnica acrilic, s-au montat geamurile și ușile de acces, pardoseala a fost îmbrăcată cu scândură din lemn de brad, s-a făcut instalația electrică și s-au montat candelabrele și aplicele, s-au realizat sistemele de încălzire și sonorizare, au fost confecționate iconostasul, stranele și băncile, precum și scările interioare și balconul. În exterior, lăcaşul de cult a fost tencuit în terasit, s-a făcut acoperișul din tablă de aluminiu, s-au montat jgheaburile și burlanele, s-au turnat trotuarele și scările de acces spre biserică, a fost ridicat gardul de împrejmuire al lăcașului de cult și a fost construit un lumânărar. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.