În miercurea săptămânii a șasea din Postul Mare, 1 aprilie 2026, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, a săvârșit Liturghia Darurilor Înaintesfințite în Paraclisul „Sfinții Trei Ierarhi” al Colegiului Ortodox „Mitropolitul Nicolae Colan” din Cluj-Napoca.
Slujba a fost oficiată începând cu ora 14:00, ierarhul fiind înconjurat de un sobor de părinți profesori și diaconi. Din sobor au făcut parte: pr. conf. univ. dr. Liviu Vidican-Manci, directorul Colegiului Ortodox, pr. prof. Andrei Mureșan, directorul-adjunct al instituției, părintele duhovnic Ionuț Arieșan, precum și alți părinți profesori.
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Samuel a tâlcuit Paremia a doua a zilei din Cartea Pildelor, subliniind importanța „fineții duhovnicești” în viața cotidiană a elevilor teologi. Ierarhul a explicat:
„Paremia a doua din cartea pildelor este foarte potrivită pentru acest moment pentru că această paremie ne pune la suflet o învățătură de mare finețe duhovnicească, dar și cu o foarte concretă aplicare în viața de zi cu zi. Nu este vorba despre o învățătură abstractă, ci una care ne privește în mod direct: felul în care vorbim, felul în care trăim, felul în care ne comportăm și relaționăm cu aproapele și, mai ales, starea inimii noastre înaintea lui Dumnezeu. Primul verset spunea așa: Cel ce își păzește gura și limba își păzește sufletul de necaz. Iată cât de mult atârnă starea noastră de bine și, în final, mântuirea noastră de ceva ce par atât de mici: gura și limba. Pentru că dintr-un cuvânt și printr-un cuvânt putem ridica sau distruge, putem mângâia sau putem răni.”
Analizând pericopa biblică, ierarhul a evidențiat contrastul dintre mândrie și smerenie, dar și necesitatea ca intențiile bune să devină fapte prin nevoință:
„Mândria de multe ori îl face pe om să se pună chiar în locul lui Dumnezeu. Omul trufaș nu mai ascultă de nimeni, nu mai acceptă să fie învățat și nu mai poate iubi cu adevărat pe cineva. În schimb, omul smerit, chiar dacă este mic în ochii oamenilor, este mare înaintea lui Dumnezeu. De fapt, omul smerit este un om realist, un om care se cunoaște pe sine așa cum este.
Nu este suficient doar să dorim binele, trebuie să și acționăm pentru împlinirea lui. Viața creștină nu constă doar în intenții bune; poate ați auzit că drumul spre iad este pavat cu intenții bune care niciodată nu au devenit reale. Să știți că și rugăciunea fără efort, ca și credința fără fapte, rămân sterpe și fără rod. De la început trebuie să depunem efort, și pe măsura efortului vom primi și har de la Dumnezeu și vom putea să ne rugăm mult mai bine.”
Preasfinția Sa a vorbit și despre valoarea caracterului în fața bogăției materiale, îndemnându-i pe elevi la recunoștință față de formatorii lor înainte de plecarea în vacanță:
„Un nume bun este mai de preț decât bogăţia multă. Noi trăim într-o lume care pune accent mai mult pe imagine, pe avere, pe succese exterioare, însă cuvântul lui Dumnezeu ne reaminteşte că adevărata valoare a omului este sufletul lui. Ce folos să câştigăm lumea întreagă dacă ne-am pierdut sufletul?
Vă spun asta într-un mod mai accentuat pentru că veți pleca în vacanță peste două sau trei zile. Mergând acasă, să știți că nu veți mai fi așa de protejați ca aici în școală. Ar trebui să fiți foarte mulțumitori Domnului și celor care au grijă de voi aici, pentru că ei sunt îngerii voștri păzitori: domnii pedagogi, părintele duhovnic, profesorii, părinții directori. Fiți recunoscători pentru asta. Când veți merge acasă, trebuie să fiți mai responsabili, că nu veți mai avea atâția îngeri păzitori pe lângă voi.”
În încheierea predicii, ierarhul a oferit o sinteză teologică despre sensul profund al Săptămânii Pătimirilor și al Învierii, rectificând înțelesul popular al termenului „Paști”:
„Rodul smereniei și al temerii de Dumnezeu este bogăția, mărirea și viața. Acest cuvânt este cheia întregului text. Să ne rugăm să fim nu doar ascultători ai cuvintelor Sale, ci mai ales împlinitori, ca să dobândim adevărata bogăție: comuniunea cu Dumnezeu. Paștile nu sunt pâinica cu vinul care se dau acasă într-un păhărel. Aceea este doar binecuvântarea pâinii care în popor se numește Paști. Dar adevăratul Paști este Hristos, Trupul și Sângele Domnului. Sfântul Apostol Pavel spune: Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi. Până să ajungem să ne împărtăşim în epoca veşniciei, până atunci trebuie să ne împărtăşim mereu şi mereu, cu pregătire, cu adevăratul Paşti care este Hristos.”
La finalul Sfintei Liturghii, părintele director Liviu Vidican-Manci a adresat un cuvânt de mulțumire ierarhului pentru prezența și binecuvântarea oferite comunității școlare. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul Colegiului Ortodox, dirijat de pr. prof. dr. Petru Stanciu.
Evenimentul s-a încheiat cu un minirecital de pricesne susținut de Corul de profesori al instituției, dirijat de arhid. prof. dr. Daniel Frumos. În semn de prețuire, Preasfințitul Părinte Samuel a oferit tuturor profesorilor și elevilor cărți duhovnicești, ca semn al apropierii și al dragostei părintești.
Text: Viorica Văscu și Marian Șomlea
Foto: Sebastian Suărășan
Mai multe poze AICI
