Ce repede zboară timpul! Nu demult am sărbătorit majoratul radioului Renaşterea. Acum, e major şi după standardele americane! Într-o societate marcată de atâtea instabilităţi, longevitatea unui radio sau a unei instituţii de presă e o adevărată garanţie a calităţii şi profesionalismului.

Însă „Renaşterea” e ceva mai mult decât simplul profesionalism. E un radio cu suflet şi de suflet. Dacă alte instituţii de profil se pun în slujba cetăţeanului informându-l, radioul clujean merge mai departe. Îl formează şi hrăneşte sufleteşte pe ascultător. Asta e menirea lui, aşa se cade unui radio bisericesc. De aceea, dacă ar fi să-l definesc, aş zice că e o mare familie. Nu doar în redacţie, unde oamenii se cunosc, relaţiile sunt lipsite de răceala sufletească ce caracterizează adesea munca în mass-media, iar dorinţa realizatorilor de emisiuni trece dincolo de rating, deşi nici acolo nu stă rău. Radio Renaşterea merge la suflet. Abordează chestiuni de actualitate, răspunde la frământări şi uneori anticipează întrebările ascultătorilor sau le ghiceşte gândurile. Şi acest lucru se vede. Unde? În mesajele de felicitare, tot mai numeroase, ale ascultătorilor, în bucuria din inimile şi de pe chipurile realizatorilor şi colaboratorilor şi-n relaţiile trainice ce se creează adesea nu doar între cei din redacţie, ci şi între realizatori şi invitaţi, sau între aceştia şi ascultători. Se vede şi în bucuria cu care îi primesc oamenii când fac muncă de teren, sau în cea cu care sunt întâmpinaţi la evenimente precum hramurile din eparhie.

De aceea, dacă ar fi să fi să definesc astăzi, folosindu-mă de prilejul aniversar, Radio Renaşterea, aş zice că e „un mare suflet, transmis pe calea undelor”. Şi faptul de a fi aşa se datorează unor oameni speciali, care dedică timp şi efort spre a le oferi ascultătorilor ceva mai mult decât nişte plăceri mundane. Îi călăuzesc înspre valori nepieritoare. Oameni precum părintele Dan Văscu, Paul Siladi, Grigore Sâmboan, Viorica Văscu, Emil Metea, părintele Cosmin Vele, părintele Robert Kovacs, Cătălin Bărăian, Simona Vlasa, Andreea Pâgleşan şi mulţi alţii, pe care publicul îi cunoaşte mai bine decât mine. În astfel de momente, ei sunt „eroii” zilei, cei din prima linie, asumându-şi paradoxul „muncii multe şi a gloriei puţine”, căci adesea, lumea îi cunoaşte ca fiind de-ai casei după voce, fără a le recunoaşte însă fizionomiile. Lor li se cuvin mulţumiri şi felicitări! Momente precum pandemia prin care trecem, au devenit mai uşor de străbătut datorită strădaniei de a „împrospăta” mereu sufletul celor care-i ascultă şi a transmite buna dispoziţie şi tonusul pozitiv.

La mulţi ani, vouă, „cei din prima linie” a Radioului! La mulţi ani rodnici şi ascultătorilor! La mulţi ani, Radio Renaşterea! Să ne revedem sănătoşi şi la aniversarea unei jumătăţi de veac! Iar apoi, de unde voi fi, îţi voi ura de bine şi la ceas de centenar!