Radu Gyr, numit de către Petre Pandrea rapsodul popular al pușcăriașilor a fost un poet foarte iubit de către deținuții politici. Operele sale aduceau bucurie celor care îl ascultau. Biografia sa este complexă, întrucât ea este o serie lungă de arestări și eliberări. La început activitatea sa era instigatoare, motiv pentru care a fost arestat în repetate rânduri, dar apoi, trecutul său agresiv l-a urmărit toată viața, urmând să fie închis pentru aceleași vini și după ce și-a îspățit pedeapsa. La finalul vieții prin rugăciune, retragere în sine și muncă, a devenit un om foarte iubit, chiar și de către acuzatorii săi.
Radu Gyr, pe adevăratul său nume Radu Ştefan Demetrescu, s-a născut la 2 martie 1905 în Câmpulung Muscel într-o familie de intelectuali. Tatăl său, Coco Demetrescu era actor, iar Eugenia Gherghel era muziciană. De la aceasta își va însuși cultura germană și talentul pentru muzică. Tot ea, avea să mărturisească Radu Gyr în memoriile sale, i-a trezit și stimulat dragostea pentru povești și poezie.
Pe când Radu avea 3 ani, família sa se stabilește în Craiova. Când România intră în conflictele Primului Război Mondial în anul 1916, se oferă voluntar ca cercetaş brancardier pe una din ambulanţele trase de cai, lângă trupele române de la Târgu Jiu. La acea vreme avea numai 11 ani. După Război, studiază la Liceul Carol I, unde a fost fruntaș al clasei și bursier. Tot în timpul anilor de liceu, la vârsta de 14 ani are loc debutul său literar. În anul 1919 publică în revista liceului Carol I poezia „În munți”. În anul 1924 se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie din București. În anul 1925 Societatea Scriitorilor Români, care aparținea de Academia Română), îi oferă „premiul sonetului” . Nu a fost singura dată când a primit dinstinții de la această societate. A mai fost premiat și anul următor , și în 1927, 1928 și 1939, iar Mihail Dragomirescu îi oferă „premiul Scriitorilor tineri.În această perioadă publică la mai multe reviste. În anul 1927 se căsătorește cu Flora. Aceasta, alături de singura lor fiică îl vor îmbărbăta moral și duhovnicește pe tot parcursul vieții.
După absolvire a devenit asistentul profesorului Mihail Dragomirescu la Catedra de Critică şi estetică literară. I-a urmat apoi la catedră în calitate de conferențiar. După anul 1933 se implica tot mai mult în mișcarea Legionară. Simpatia pentru această mișcare i-a adus-o Nichifor Crainic încă de când publica în revista sa, Gândirea, în anul 1926. De-a lungul timpului a fost arestat de mai multe ori pentru că adera la această mișcare. Prima detenție a suferit-o în anul 1933, când făcea parte doar informal din mișcarea legionară. Participa la ședințe, dar încă nu era hotărât. Arestarea a fost scurtă, de doar trei zile, dar pentru că a fost abuzivă s-a convins că trebuie să persiste în crezul legionar.
Al doilea arest a avut loc în anul 1938, tot din motiv că făcea parte din Mișcarea Legionară. În noaptea de 16 aprilie a fost închis la Tismana, apoi în luna mai a fost mutat în lagărul de la Miercurea Ciuc, iar din septembrie a fost mutat în lagărul din Vaslui.
În timpul scurtei coguvernări legionare din septembrie 1940-ianuarie 1941, Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor. În ianuarie 1941 Legiunea se revoltă împotriva armatei lui Ion Antonescu. Radu Gyr ține un discurs în piața Teatrului Național din București, prin care îndemna la luptă. Pentru aceste cuvinte a fost arestat și condamnat la închisoare. În timpul detenției, în anul 1941 a fost trimis pe front în Odessa, pentru reabilitare. În anul 1942 a fost încadrat din nou pentru a participa la război. Nu a mai fost trimis pentru că la triere a fost declarat inapt. Avea infirmități oculare și alte boli secundare. A fost retrimis în țară și repus în libertate. Întors acasă, publică volumul său de poezii „Poeme de răsboiu” în anul 1942.
Cu toate că nu a mai participat la nici o manifestare legionară a fost arestat în același an, 1942, și închis la Târgu Jiu, până în următorul an, 1943. Ieșit din închisoare, se temea pentru viața sa de familie. Îi părea rău că nu a putut fi alături de soția și fiica sa în toți acești ani. Încerca să evite orice eveniment de natură politică pentru a nu mai fi arestat, însă, în anul 1945 a fost din nou arestat. Regimul comunist l-a condamnat la 12 ani de închisoare pentru toată activitatea sa legionară și pentru publicațiile sale anticomuniste din perioada 1933-1944. Pentru că sănătatea sa era șubredă, a fost transferat la penitenciarul Văcărești, iar apoi la penitenciarul Brașov, unde a rămas până în anul 1947. În această perioadă reușește să scrie 45 de poezii, pe care le-a consemnat într-un caiet. A primit de la Direcția Penitenciarului materiale de scris. Singura condiție ca să le păstreze era să scrie „democratic”. Era verificat periodic ca scrierile sale să corespundă ideologiei.
În anul 1947 este transferat la Aiud. Cu timpul, condițiile s-au înăsprit tot mai mult. Poeziile lui Radu Gyr erau împărtășite de către deținuți fie pe cale orală, fie prin mijloace de scris improvizate. Mulți prizonieri și-au găsit momente de liniște sau alinare prin aceste opere. Mircea Vulcănescu, care era și el deținut, grație unei memorii fabuloase, i-a memorat aproape toate cele 70 de poezii scrise în caietul său. Un alt deținut celebru, Ioan Ianolide a rămas impresionat de creațiile sale și a scris că „toată suflarea românească se regăsea în poezia lui ”. Hans Bergel își amintește cum deținuții se adunau să-i asculte poeziile și încercau să le memoreze. Versurile le aduceau bucurie. Hans Bergel își amintește: „ Ceream parcă înfometați, încă o dată și încă o dată până când învățam noua poezie pe de rost. Mii de oameni dintre cei întemnițați […] trăiau cu și din poeziile lui Radu Gyr. N-a existat nicio închisoare și niciun lagăr pe unde să fi trecut poetul și unde poeziile lui să nu circule din gură în gură”. (spune Hans Bergel).
În anul 1956 a fost eliberat și a putut să-și revadă din nou família. După doi ani a fost arestat din nou și condamnat la moarte în anul 1959 pentru că autoritățiile au găsit în poezia ”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” un apel la insurecție armată. A fost trimis la celula celor osândiți la moarte. A fost prins în lanțuri și și i s-a aplicat un regim crunt de teroare din partea torționarilor. Sănătatea deja șubredă are un nou moment de slăbiciune, motiv pentru care a fost mutat la Aiud. Și aici purta lanțuri la picioare și pentru că era condamnat la moarte i s-a oferit minimul de asistență medicală. După un an, sentința a i s-a schimbat. Din condamnare la moarte i se dau acum 25 de ani de muncă silnică, din care a fost eliberat în anul 1964. După eliberare, soția și fiica lui stăteau la o cumnată, iar Rady Gyr se lupta cu birocrația. Abia a reușit să primească o încăpere în care să locuiască. Sănătatea sa era șubredă și trecea des prin cabinetele medicilor. Patriarhul Iustin Moisescu a încercat să-l ajute să-și găsească un loc unde să stea, dar Securitatea era tot timpul cu ochii pe Radu Gyr. Autorul devine foarte interiorizat, nu vorbește cu nimeni de frică să nu intre în vizorul agenților de securitate. Ultimii ani și-i petrece în două locuri: la birou și la biserică. Scria mult și se ruga mult. Viața lui a devenit atât de cinstită încât până și agenții de securitate nu-l mai puteau acuza de nimic.
La data de 29 aprilie 1975 pleacă din această lume, la vârsta de 70 de ani.
Autorul Dan Tudorache spune că „Ținând cont de acest traseu biografic, este clar că avem de-a face cu o persoană care s-a manifestat diferit, în contexte diferite. Pe de o parte avem un Radu Gyr, militant radicalizat al legionarismului, iar pe de altă parte un Radu Gyr cuminte, delicat și dârz”. Chiar dacă în prima parte a vieții era un tânăr înflăcărat de ideologie politică, spre finalul vieții a devenit un cu totul alt om. Retras în rugăciune a reușit să se apropie de Dumnezeu și a progresat atât de mult încât nici acuzatorii săi nu mai puteau spune ceva împotriva lui.
Surse:
Dan Tudorache, Radu Gyr, de la „ oficial” al Mișcării Legionare la poetul rezistenței din închisorile comuniste, http://fto.ro/altarul-reintregirii/wp-content/uploads/2020/10/2020-1-8.-Dan-Tudorache.pdf pp.133-148.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Gyr
http://vladherman.blogspot.com/2015/04/radu-gyr-apostolul-poet-al-inchisorilor.html#.Yh1HvatBxPY
https://manastirea.petru-voda.ro/2015/04/29/radu-gyr-29-aprilie-1975-biografie/