Oamenii locului îi spun “Todora diacului de după căşîle popii” şi aceasta pentru că vieţuieşte în apropierea casei preotului satului, pr. Timoftei Găurean. Adeseori, lelea Teodora Purja din satul bistriţean Agrieş mărturiseşte în horea tradiţională cu noduri: „Am noroc că ştiu cânta, Că-mi astâmpăr inima, Horile-s de stâmparare, La omu’ cu supărare”.
Pentru mine şi pentru mulţi alţi iubitori de folclor, lelea Teodora este simbolul tradiţiilor, a autenticului şi a frumuseţii sufletului ţăranului român. Ea nu doar horeşte ci păstrează cu sfinţenie costumul popular pe care-l îmbracă în fiecare duminică şi sărbătoare la biserică, la Sfânta Liturghie. Fiecare cămaşă pe care o îmbracă şi fiecare lucruşor e făcut de mâna ei.
Vă propun să o cunoaştem mai bine pe lelea Teodora, să aflăm cum şi-a petrecut viaţa şi cum vede lumea la cei peste 70 de ani.
