Cu puțin timp înainte de a fi ales în scaunul de episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului, părintele Benedict Vesa a reușit să ofere cititorilor și cel de-al doilea volum al seriei intitulate Personalități duhovnicești contemporane. Biografii și repere, stimulat fiind probabil de entuziasmul cu care a fost primit cel dintâi dintre ele.

De această dată, dânsul vine în fața cititorilor prezentând chipurile a douăzeci și cinci de oameni ce au marcat destinul comunităților din care au făcut sau fac parte, în ultimele secole. Fără a ține cont de apartenența confesională, dânsul arată că valorile creștinismului sunt perene și universale. De aceea, precum arată părintele profesor Ioan Chirilă în prefața textului (p. 5-8), cititorul are în față „o suită de lecții ale modelelor ce transcend timpul, definițiile limitative” și care „cuceresc prin universalismul lor”, deoarece nu „îmbie prin cele materiale, ci cu ceea ce nici cei mai duri opresori nu au putut să le ia” (p. 7).

Lucrarea debutează apoi cu două texte dedicate Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, mentorul celui în cauză (p. 11-25). E continuată apoi cu un text dedicat lui Don Giovanni Bosco (p. 29-34),fondatorul ordinului catolic al salezienilor, preot de vocație, ce a adus contribuții la revigorarea vieții mistice și a celei sociale a Bisericii Apusene. Caracterizându-l pe cel investigat prin prisma calităților sale definitorii, părintele Benedict arată că:

„Sensibilitatea spirituală era una dintre însușirile fundamentale ale lui Giovanni Bosco, personalitate duhovnicească marcantă a orașului Torino al secolului al XIX-lea. Preot și dascăl, cu o harismă și slujire specială, se remarcă prin lucrarea catehetică și socială îndreptată către tineri, pentru care își dedică întreaga existență. Obișnuia să spună „este îndeajuns să fiți tineri, pentru ca eu să vă iubesc”. Apropierea de tineri venea din însăși atitudinea Domnului față de aceștia, dublată de caracterul paradigmatic atitudinal pe care îl reprezintă imaginația copilului în fața lui Hristos – curat, liber, simplu, cu un echilibru între rațiune și simțire, fără temeri prea mari, fără subordonări tematice” (p. 29).

Lecturând acest pasaj, cititorul înțelege astfel cine a fost unul dintre cei care l-au influențat pe tânărul ierarh de la Cluj să-și dorească să fie un păstor sufletesc, model și călăuzitor al tinerilor și de ce și-a orientat o parte importantă a activității în această direcție.

Urmează apoi medalioane dedicate unor oameni precum cuviosul Charbel Makholuf (p. 35-42), o personalitate mistică de sorginte oriental-ortodoxă, cum ar putea fi el clasificat în mediul ecumenic, părintelui Damian Molokai, și el catolic (p. 43-5), doctorului Giuseppe Moscati (p. 51-58), atât de cunoscut Apusului și din nefericire, atât de necunoscut răsăritului Europei, Patriarhului Athenagoras (p. 59-66), un om ce a marcat în chip ireversibil dialogul dintre cei doi plămâni mari ai Creștinismului, cum se exprima Papa Ioan Paul al II-lea, Sfântului Ioan Maximovici (p. 67-74), lutaranului martir Paul Schneider (p. 75-82), faimosului C. S. Lewis (p. 83-90), dar și unei pleiade de contemporani de pe meleaguri autohtone, precum profesorul Alexandru Mironescu (p. 91-98), ce a cunoscut cu vârf și îndesat experiența opresiunii comuniste, părintele Benedict Ghiuș (p. 99-106), un intelectual rafinat și un duhovnic aparte, Maicii Alexandra sau, cum mai era cunoscută, Principesa Ileana (p. 115-122), Elisabetei Rizea (p. 123-130); părintelui Nicolae Steinhardt (p. 131-138), părintelui Arhiepiscop Justinian Chira (p. 179-186), sau părintelui Virgil Gheorghiu (p. 163-170), o personalitate de prim rang a exilului românesc din spațiul francez.

Alcătuite în chip plăcut, alternând fraze scurte cu imagini puternice și învățăturile celor evocați cu faptele lor, medalioanele din cel de-al doilea volum al seriei Personalități duhovnicești contemporane  nu se constituie doar într-o lectură plăcută, ci și într-o dovadă a faptului că iubirea are aceleași principii indiferent de context și spațiu și că mărturisirea lui Hristos se face în mod similar în contexte confesionale diferite. În plus, aduce în spațiul românesc mărturii interesante cu privire la personalități devenite referențiale în spiritualitatea occidentală, ce nu au fost încă descoperite aici. De aceea, nu putem decât să semnalăm cu bucurie apariția acestui text, să-l felicităm pe autor și să sperăm că vor urma și altele, căci personalități precum părintele catolic Olinto Marella, ortodoxul Moses Berry, dar și mulți alții așteaptă încă ca viețile și activitățile lor să fie scoase la lumină și la noi, iar de pe urma exemplului lor să beneficieze și credincioșii de pe aceste binecuvântate meleaguri.