Recenzie la: Mitropolitul Andrei, un deceniu de slujire la Cluj, ediție îngrijită de pr. Iustin Tira, prefață de †Benedict Bistrițeanul, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2021, 303 p.
pr. dr. Maxim Morariu
Aniversarea unui deceniu de slujire clujeană al Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei Andreicuț a fost marcată prin intermediul mai multor evenimente, unele de natură editorială, altele cu caracter cultural, sau liturgic. În rândul acestora se înscrie cu cinste și volumul coordonat de către părintele Iustin Tira și prefațat de către Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul, ce însumează o serie de texte dedicate vrednicului ierarh.
Însumând șaptesprezece texte și o anexă imagistică bogată, lucrarea debutează cu cuvântul înainte al mai-sus pomenitului părinte episcop vicar (p. 11-16), care realizează o frumoasă caracterizare a celui evocat, pe care-l prezintă prin prisma modestiei care îl definește:
„Înaltpreasfinția Sa se ferește permanent de a da el însuși mărturie despre lucrarea pe care o face. Nu „suferă” deloc de această ispită și nu dă impresia că cineva ar trebui să-i facă publicitate în locul său. El este întruparea omului firesc, care tace și face, care se bucură lăuntric, care simte orice realizare în inima lui împreună cu Cel care-l însoțește în lucrare. De aceea, orice sărbătoare aniversară personală este organizată cu discreție, cu măsură, cu bună cuviință, ocolind orice forme care ar ieși din zona cumințeniei duhovnicești și pastorale deopotrivă. Orice manifestare populistă și mediatică devine obositoare pentru perspectiva pe care o are asupra misiunii și pe care, discret și atent, o comunică și o construiește în jurul său”. (p. 12-13).
Prefața este urmată apoi de cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (p. 17-22), intitulat într-o manieră cum nu se poate mai potrivită: „Un ctitor harnic şi un păstor dinamic”. Dânsul, reușește ca, pe lângă evocarea chipului blând al arhipăstorului clujean, să treacă în revistă și bogata sa activitate în plan pastoral, duhovnicesc și edilitar, arătând că:
„După 21 de ani de păstorire ca Arhiepiscop al Alba Iuliei, unde a contribuit decisiv la înnoirea şi dezvoltarea vieţii bisericeşti în sprijinul întăririi prezenței ortodoxe şi românești în acest ținut plin de istorie, credință şi cultură românească, în anul 2011, în ședința din 18 martie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales pe Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei în demnitatea de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei, Maramureşului şi Sălajului. Din anul 2012 mitropolia se numeşte Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului.
Şi în această nouă demnitate Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei a desfăşurat o bogată şi intensă lucrare pastorală, culturală şi social-misionară. A înființat trei mănăstiri noi, 10 parohii, trei centre pentru tineret, centre pentru cateheză, o grădiniță, o școală primară și o școală gimnazială confesională, precum și o școală gimnazială pentru recuperarea copiilor aflaţi în situaţia de abandon școlar.
Din grijă pentru învăţământul teologic a ctitorit un sediu nou şi modern pentru Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca (Campusul Universitar „Nicolae Ivan”), inaugurat în anul 2013, care cuprinde paraclisul „Sfântul Nicolae”, bibliotecă, centru de conferinţe, cantină şi cămin studenţesc”. (p. 19).
Apoi, după cum era de așteptat, toți ierarhii din cadrul Mitropoliei clujene, respectiv Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului (p. 23-26), Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului (p. 27-40), Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul,episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului (p. 41-60) și Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului (p. 61-64), vin să evoce chipul și realizările arhiereului aniversat. Cuvântul lor este urmat de cel al domnului profesor Ioan Aurel Pop, președintele în exercițiu al Academiei Române (p. 65-74), care vorbește despre înfăptuirile Mitropolitului Andrei. După ce trece în revistă bogata activitate albaiuliană a celui evocat, ilustrul academician vine apoi să arate ce a însemnat pentru cel în cauză venirea la Cluj și să reliefeze continuitatea existentă între dânsul și vrednicul Mitropolit Bartolomeu:
„Venirea la Cluj, însă, în urmă cu un deceniu, a fost o provocare pentru omul smerit evocat aici. Clujul nu era Alba Iulia, chiar dacă ambele orașe fuseseră, în epoci diferite, capitale ale Transilvaniei. Clujul era și citadela contemporană a provinciei intracarpatice, cel mai dinamic, mai mare, mai încărcat cultural și intelectual din regiune, cu Opera Națională, cu Teatrul Național, cu Filarmonica „Transilvania”, cu șase universități de stat, între care cea fondată la 1919 sub semnul lui Vasile Pârvan era cea mai veche, mai mare și chiar mai prestigioasă din România. Intelectualii Clujului sunt – mulți dintre ei – pretențioși, orgolioși, creatori de valori culturale autentice, umblați prin lume, „subțiri” și obișnuiți cu ierarhi de talia lor. În plus, Clujul beneficiase de șansa de a fi avut, înainte de Înaltul Andrei, un arhiepiscop și mitropolit cărturar, luptător pentru drepturile studenților români și ale românilor în general, arestat și închis de regimul comunist, autor de literatură (cu numele mirean și literar de Valeriu Anania), diortositor al Bibliei etc. L-am numit, desigur, pe ÎPS Bartolomeu, de fericită aducere aminte. Dar „norocul” noului ierarh chemat în scaunul Clujului venea din firea sa – evocată de noi în sărace cuvinte mai sus – și din privilegiul de a-i fi fost ucenic și învățăcel al marelui eparh Bartolomeu”. (p. 71-72).
Cuvintele dânsului sunt urmate de cele ale părintelui Cristian Baciu (p. 75-82), ale domnului economist Sorin Augustin Câlea (p. 75-82), cele ale părintelui Bogdan Ivanov (p. 83-102), ale domnului Iustin Liciniu Câmpean (p. 117-128), ale părintelui Arhidiacon Claudiu Ioan Grama, unul dintre cei mai devotați și mai vrednici colaboratori ai celui evocat (p. 129-144), ale părintelui arhimandrit Dumitru Cobzaru, exarhul mânăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului (p. 145-176), cele ale părintelui arhim. prof. univ. dr. Teofil Tia, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din urbea clujeană (p. 177-254), cel al părintelui Liviu Vidican Manci (p. 255-274), al părintelui Cornel Coprean (p. 275-282) și cel al domnului Eugen Adrian Truța (p. 275-282). Fiecare dintre cei în cauză prezintă o anumită secțiune a vieții și activității ierarhului omagiat, vorbind, pe baza datelor concrete, despre cele realizate de acesta în deceniul de păstorire clujeană.
Într-o ținută grafică de invidiat și aducând înainte deopotrivă evocări frumoase și prezentări ale unor fapte relevante pentru păstorirea Părintelui Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, volumul intitulat Mitropolitul Andrei, un deceniu de slujire la Cluj, se constituie deopotrivă într-o contribuție valoroasă ce va avea în viitor o valoare istoriografică aparte, cât și într-un text ce mărturisește dragostea pe care colaboratorii o nutresc unui păstor vrednic și unui părinte sufletesc ce știe să fie mereu la înălțimea vremurilor. De aceea, nu putem decât să semnalăm acest volum și să-i urăm celui aniversat ani mulți, sănătoși și cu multă roadă în via Domnului! Întru mulți ani, Stăpâne!
