Recenzie la: Arhim. Dumitru Cobzaru (coord.), Monahismul, același și perpetuu, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2021.
pr. dr. Maxim Morariu
Dedicat Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei cu prilejul aniversării unui deceniu de la intronizarea în scaunul mitropolitan ștefanian, volumul părintelui Arhimandrit Dumitru Cobzaru, exarhul mânăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, intitulat: Monahismul, același și perpetuu, vine să vorbească cititorilor despre dinamica vieții monahale de pe aceste meleaguri.
În prefața demersului (p. 5-9), Înaltpreasfințitul Părinte pomenit anterior vorbește despre motivația sinaxelor monahale care au loc cu regularitate deopotrivă la nivel eparhial, cât și mitropolitan și subliniază faptul că:
„Aceste sinaxe monahale sunt binevenite, fiindcă, din păcate, secularizarea face pași repezi înainte și, atunci, noi ne propunem – mai mult, ne încăpățânăm – să ne luptăm cu ea. Iar ostașii din prima linie, cei mai curajoși, cei mai râvnitori împotriva secularizării, sunt călugării”. (p. 6).
La rândul său, în cuvântul de deschidere, părintele coordonator (p. 11-12) vorbește despre conținutul volumului, respectiv textele conferințelor susținute cu prilejul sinaxelor monahale ale Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului și cele mitropolitane care s-au succedat în decursul acestui deceniu și argumentează alegerea titlului. Dânsul subliniază așadar faptul că:
„Reluând textele de față, am constatat că monahismul este și a rămas același și se perpetuează ancorându-se în eternitate, monahul redefinindu-se ca înger în trup într-o continuă devenire. Urcușuri și coborâșuri, căderi și ridicări, patimi și virtuți, agonie și extaz, toate constituind o luptă acerbă cu sinele, cu lumea, cu diavolul, în perspectiva depășirii firii căzute, a recuperării stării adamice și a dobândirii asemănării cu Dumnezeu. Așadar: Monahismul – același și perpetuu! Abordând o bogată paletă tematică, într-o polifonică rostire, felurit înzestrată, autorii monahi pun în lumină virtuți și personalități duhovnicești, martiriul alb ori roșu de-a lungul zbuciumatei noastre istorii, dar și o reflecție asupra prezentului secularizat, însoțită de răspunsuri izbăvitoare, izvorâte dintr-o adâncă simțire, gândire și trăire în duh: rugăciunea, pocăința, smerenia, ascultarea, trezvia, întreaga-înțelepciune, dragostea jertfelnică ori cea filantropică, împărtășirea deopotrivă din Cuvântul Domnului și cu Trupul și Sângele Său… În sfârșit, o luminoasă deschidere spre vremurile cele de pe urmă”. (p. 11-12).
Cititorii sunt apoi invitați să cunoască aspectele generale ce definesc viața monahală și organizarea ei în cuprinsul Arhiepiscopiei de sorginte ștefaniană (p. 13-42), căci părintele Arhimandrit Dumitru Cobzaru oferă, prin intermediul unui studiu amplu și bine documentat, o adevărată dare de seamă în cadrul căreia este prezentată evoluția sub aspectul infrastructurii și a elementelor de natură practică, a vieții monahale de aici. Apoi, părintele editor a găsit oportun să adauge conferințele celor care au vorbit călugărilor clujeni și bistrițeni în decursul timpului. Cititorii sunt astfel invitați să se întâlnească cu părintele Rafail Noica (p. 43-70), Înaltpreasfințitul Irineu Pop (p. 71-90), părintele Grigore Benea (p. 91-108), maica Parascheva Buculei (p. 109-124), părintele Arhimandrit Zaharia Zaharou (p. 125-160), părintele Natanael Zamfirache (p. 161-172), părintele Teofil Roman (p. 173-184), devenit între timp arhiereu vicar al Episcopiei Spaniei și Portugaliei, părintele Dan Popovici (p. 185-204; p. 233-308), părintele Gavril Horț (p. 211-220), părintele Arhim. Dr. Paisie Cinar (p. 221-232), părintele protosinghel Luca Gheberta (p. 309-338), părintele Arhimandrit Samuel Cristea (p. 339-374) și părintele ieromonah Matei Motentan (p. 375-391). Tematica abordată este una vastă și binevenită, dat fiind contextul în care trăim.
Mărturie a dinamicii vieții monahale din Arhiepiscopia clujeană, lucrarea intitulată: Monahismul, același și perpetuu, coordonată de către părintele Arhimandrit Dumitru Cobzaru, se constituie nu doar într-o contribuție valoroasă, cu valențe duhovnicești, ci și într-o frumoasă mărturie cu privire la viața monahală de pe aceste meleaguri și modul în care s-a dezvoltat ea în decursul păstoririi Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei. De aceea, ea se cuvine semnalată și recomandată, iar părintele editor merită felicitări pentru munca de tezaurizare depusă.
