Vă popun astăzi să descoperim destinul trist al celui din urmă rege al României, Majestatea Sa, Mihai I. Născut la Peleş la  25 octombrie 1921, ca fiu al al prinţului Carol al II-lea şi al principesei Elena a Greciei şi decedat la data de 8 decembrie 2017, el rămâne o personalitate importantă a istoriei noastre.

De numele lui se leagă două domnii, ambele zbuciumate. Succesor al bunicului său Ferdinand, care decisese să pedepsească escapadele amoroase ale fiului Carol prin excluderea sa de la linia de succesiune, Mihai I va fi pentru prima dată rege între anii 1927 şi 1930. Dat fiind faptul că avea doar 6 ani, se va întruni atunci o regenţă, formată din principele Nicolae, unchiul său şi fratele tatălui, patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan, preşedintele Curţii de Casaţie şi Justiţie. În urma decesului celui din urmă, în 1929, locul săuva fi ocupat de un alt membru al aceleiaşi instituţii. Regina mamă va lipsi din episodul regenţei, preferând să se ocupe de chestiuni precum educarea fiului.

În 1930, întoarcerea inopinată în ţară a regelui Carol va duce la detronarea lui, acesta primind titlul, creat ad-hoc pentru dânsul, de “Mare Voievod de Alba-Iulia”. Deceniul în care tatăl său va conduce va fi marcat de asemenea şi de exilul mamei, pe care tânărul suveran va avea dreptul să o viziteza la Florenţa, doar timp de câteva săptămâni pe an. În tot acest timp, tânărul principe va primi o educaţie aleasă, ce nu-l va pregăti însă pentru domnie.

1940 va reprezenta anul celei de-a doua domnii. După ce, în septembrie, regele Carol al II-lea i-a acordat puteri discreţionare lui Ion Antonescu, acesta îi va impune abdicarea, în favoarea fiului său. În acest context, Mihai I va deveni din nou rege, fiin uns, la 6 septembrie 1940, de către Patriarhul României, Nicodim Munteanu, în Catedrala Patriarhală, după ce anterior depusese jurământul. Deşi era oficial rege, prerogativele sale erau foarte limitate, din pricina faptului că ţara se găsea la acel moment sub conducerea generalului. Oficial, suveranul era comandantul armatei şi avea dreptul de a desemna un prim-ministru cu puteri depline, numit “conducător”. Practic, această prerogativă masca transferarea drepturilor sale către general. Dacă iniţial, în 1940, faptul de a numi prim-ministrul nu a fost luat în seamă, în 1944, regele îl va folosi pentru a-l înlătura pe Antonescu şi a schimba direcţia. Decizie intens discutată şi încă criticată, ea este cea care, conform evaluărilor specialiştilor, va contribui la scurtarea, cu cel puţin câţiva ani, a războiului.

După 1944, regele va încerca o vreme, fără succes, să combată înstăpânirea comunismului pe meleaguri româneşti. Greva regală şi alte acţiuni similare, dau mărturie despre onestitatea lui. Lipsa sprijinului internaţional, din partea Marii Britanii sau a Statelor Unite, îl vor face însă pas cu pas să cedeze. Povestea va cunoaşte un final trist înspre finele anului 1947, când regele va fi constrâns să semneze decretul de abdicare şi să ia calea exilului.

După exil, va trăi o viaţă simplă, marcată de durerea despărţirii de ţara sa. Se va căsători cu prinţesa Ana de Burbon-Parma, cu care vor avea împreună 5 fete. După mai multe peregrinări, în cadrul cărora a încercat să pledeze pentru cauza ţării sale, izbindu-se mereu de ziduri, s-a stabilit în Elveţia, iniţial la Versoix, iar apoi la Lausanne.

Apoi, familia va locui vreme de 6 ani, până în 1956, în Marea Britanie, unde va avea o fermă de pui şi un mic atelier de tâmplărie. Ulterior, fostul suveran va avea diferite locuri de muncă. Va fi pilot, apoi fondatorul unei companii de electronice şi mecanisme automate, sau va vinde avioane de ocazie.

După 1989,  îşi va dori să revină în ţară. Să revadă meleagurile dragi pe care le condusese cândva şi să-şi ostoaie dorul din suflet. Să se reculeagă în faţa mormintelor strămoşilor. Întors de la aeroport în 1990, va reveni doi ani mai târziu, când popularitatea de care se bucura va speria autorităţile şi va face să i se adauge o nouă interdicţie, vreme de 5 ani. Abia în 1997, i se va acorda din nou cetăţenia română, retrasă în 1948 de către comunişti, şi i se va permite să revină de câte ori va dori în România. Se va stinge din viaţă în anul 2017, după ce cu un an înainte se declarase îmbolnăvirea lui de cancer şi retragerea din viaţa publică. Va lăsa în urmă o dinastie românească (căci, decisese să se rupă, de câţiva ani, de cea de Hohenzollern-Sinmaringen), o imagine de om îngândurat şi o amintire de neşters pentru istoria noastră.

Regele Mihai I
Fapte și personaje ale istoriei

 
 
00:00 / 6:13
 
1X