Au renunțat la un concediu relaxant și au ales să muncească la mănăstire. Două săptămâni au făcut mortar, au ridicat ziduri și au pregătit grinzi din fier-beton. Și toate acestea pentru a le crea condiții excelente de trai și de studiu unor copii și tineri cu posibilități materiale reduse sau ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate.

Este povestea a 35 de voluntari români și germani care, în perioada 19- 30 august 2019, au participat la o tabără de lucru, la Mănăstirea bistrițeană „Nașterea Maicii Domnului” de la Piatra Fântânele, din Pasul Tihuța. Impresionați de gestul măicuțelor, acela de a întreține și educa anual 30 de copii proveniți din cătunele împrăștiate prin Munții Bârgăului, membrii organizațiilor de tineret din Württemberg, Germania, vin periodic într-o astfel de tabără, alături de tineri români, majoritatea din Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români Cluj, iar rezultatul muncii lor se vede de la o ediție la alta.

Nu mi-aș putea închipui o mănăstire mai potrivită în care să muncim!

Pe șantier munca era pe sfârșite, iar membrii echipei româno-germane se pregăteau pentru activitățile de seară, socializare, cântece la chitară și discuții tematice. Majoritatea n-au cunostințe de zidărie sau n-au lucrat niciodată pe un șantier, explică Anina Pallmann, coordonatoarea grupului german, o tânără blondă și zâmbitoare. „Eu am umplut cu beton golurile dintre cărămizi. Pentru că sunt și liderul grupului, mereu sunt preocupată ca toți se simtă bine și dacă munca e potrivită pentru ei, pentru că majoritatea suntem începători, doar câțiva avem cunoștințe tehnice în ceea ce privește munca pe șantier”. Supravegheați de muncitori, voluntarii au ridicat în această perioadă zidurile din interiorul casei unde vor dormi și studia copiii aflați în grija mănăstirii. „La început nu era niciun zid și nici cărămidă în interior. Am muncit foarte mult. Încă din prima zi am avut un sentiment deosebit, deoarece oamenii din grup s-au potrivit foarte bine unul cu altul, pasam cărămida din mână în mână și e uimitor cum putem simți că suntem frați și surori, chiar și fără să înțelegem uneori ce spunem”. Anina se află în această tabără pentru a doua oară. A vizitat Mănăstirea de la Piatra Fântânele în anul 2014. A impresionat-o atmosfera de aici și modul în care a interacționat cu măicuțele, așa că a ales să revină. De altfel, în ediția din 2016 a taberei, aici, la Crucea din Pasul Tihuța, s-a logodit cu soțul ei. „Și datorită faptului că aici ne-am unit destinele, pentru mine și pentru soțul meu acest loc este unul cu totul special. Ne-am propus ca, în căsnicia noastră, să facem bine și altora. Dacă logodna a avut loc aici, proiectul a devenit și mai special, și mai drag inimii noastre. Ne simțim foarte bine, iar maicile sunt foarte ospitaliere. Nici nu mi-aș putea închipui o mănăstire mai potrivită în care să muncim!”. 

30 de copii și tineri, îngrijiți de măicuțe

Mănăstirea de la Piatra Fântânele a început în urmă cu vreo cincisprezece ani să aibă grijă de două fetițe, a căror părinți au plecat să muncească în străinătate. Ce le-a determinat să facă acest lucru? Cu siguranță dragostea față de oamenii din cătunele situate în jurul mănăstirii, care-și duc traiul foarte greu, mai ales în lunile de iarnă. Apoi, greutatea cu care copii pot ajunge la școală, nevoiți să parcurgă kilometri buni prin zăpadă și amenințați de animalele sălbatice. După ce au luat în grijă cele două fetițe, solicitările au fost tot mai multe și s-a ajuns ca, în prezent, 30 de copii și tineri să fie îngrijiți de măicuțe.  „Unii au absolvit clasa a 8-a și sunt, într-un fel, tot în grija mănăstirii. Maicile nu doar îi îngrijesc; fac cu ei temele, lecțiile, îi pregătesc pentru școală. Sunt maici care le predau literatură, limba română, matematică, fizică  și chimie. Deocamdată ei locuiesc  în casa de jos, casa de lemn, care, mai ales iarna, este foarte greu de încălzit. Aici, în sediul nou, condițiile vor fi cu totul și cu totul altele”, explică părintele profesor Ștefan Iloaie, unul dintre cei care a facilitat schimbul de experiență între Biserica Evanghelică din Germania și Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului. Un rezultat al acestui parteneriat este și tabăra de voluntariat, lansată în anul 2003. Biserica Evanghelică din Württemberg, prin organizațiile de tineret, organizează asemenea tabere mixte de lucru de aproximativ cincizeci de ani; mai multe tabere pe an, în diferite zone, în afara Germaniei. Aici, la mănăstire, este a patra ediție.

Rugăciunea și munca împreună, deschid sufletul

Pe șantier, toate uneltele și echipamentele de lucru sunt perfect ordonate. De altfel, toată tabăra se desfășoară după un program strict. „La ora opt, rugăciunea timp de 15 minute, apoi micul dejun. La ora 9:00 începe munca pe șantier, cu o scurtă pauză de cafea. Apoi prânzul, iar de la ora 14:00 din nou pe șantier, până la ora 17:00. În fiecare seară, voluntarii au participat la diferite activități sau discuții”, aflu de la părintele Iloaie, cel care i-a însoțit în toate aceste zile. „Ajungi să discuți despre aspecte extrem de diverse, de la dimensiunea liturgică a Bisericii Ortodoxe, până la specificul activităților lor sociale, care ne-au lipsit nouă în perioada comunistă și pe care, instituționalizat, ei le au de 150 de ani. Mulți dintre ei, după ce au înțeles câteva aspecte din Liturghie, au zis «noi suntem foarte săraci din punct de vedere liturgic». Important este că atât ei cât și ai noștri sunt foarte deschiși!”.

Marea reușită a acestei tabere, pe lângă ridicarea zidurilor, spune părintele Iloaie, este comuniunea care se realizează între participanți, persoane de etnii, confesiuni, tradiții și culturi diferite. „Una este să cunoști realitatea celuilalt din carte și alta este să o cunoști la fața locului, rugându-te împreună, muncind, plângând poate, și schimbând impresii. Stând destul de mult timp unii cu ceilalți, sufletul se deschide și asta face ca această comuniune să sporească, să fie una autentică” . Și Alexandra, coordonatoarea echipei de români, consideră utilă și interesantă această tabără. „Avem multe de învățat de la ei din punctul de vedere al modului de lucru și sunt convinsă că această colaborare ne aduce beneficii ambelor părți. Cred că ar trebui să învățăm să nu mai fim egoiști, să-i ajutăm și pe ceilalți, cu puținul pe care îl avem”.

 

Când îi vezi zâmbind, știi de ce așezi aceste cărămizi

Clădirea în care vor fi adăpostiți copiii se preconizează a fi ridicată până anul viitor. „Ceea ce ei au zidit în 2016, practic etajul întâi al clădirii, este deja funcțional, nu la capacitate maximă și nu toate încăperile, dar e deja funcțional. Întrucât mănăstirea ridică și biserica nouă de zid, cel mai probabil abia la anul clădirea va fi așezată sub acoperiș, urmând ca după aceea lucrările să continue și să se dezvolte”, spune părintele Iloaie. Oricum, majoritatea voluntarilor sunt deciși să vină în tabăra de lucru de la Piatra Fântânele până la finalizarea tuturor lucrărilor. „Îmi doresc să-mi petrec mult timp din concediu aici”, spune zâmbind Anina, „pentru că știu cât e de greu pentru acești copii să parcurgă drumul lung spre școală. Ei au o șansă extraordinară de a locui aici, la mănăstire, în timpul săptămânii și nu numai. Cred că aceasta este motivația cea mai mare de a munci în tabără, atât pentru mine, cât și pentru mulți dintre ceilalți. I-am întâlnit pe unii dintre copii și atunci când îi vezi zâmbind, știi de ce așezi aceste cărămizi. Uneori e greu să mergi mai departe, dar gândindu-te la viitorul lor, știi de ce faci acest lucru”.

 

Să vă dea Dumnezeu sănătate, să vedeți roadele muncii voastre

În timpul taberei, voluntarii au fost vizitați și de Mitropolitul Andrei, care i-a felicitat pentru ceea ce fac și și-a exprimat dorința ca și alți tineri să se implice în astfel de proiecte. „Cred că aceasta și-ar dori Domnul Hristos, să fiți misionari cu viață sfântă și să ne puteți influența și pe noi, cei mai vârstnici. Mă bucur că ne-am întâlnit în acest loc frumos, ocrotit de Maica Domnului. Pentru munca pe care o faceți aici, la mănăstire, vă mulțumim și vă felicităm! Să vă dea Dumnezeu sănătate, ca să vedeți efectiv roadele muncii voastre și aici, și-n Germania și peste tot!”, le-a transmis Părintele Mitropolit.

Pe maica stareță Pamfilia Solcan am întâlnit-o abia la plecare. A fost toată ziua la Bistrița cu o parte dintre copii, pentru a le cumpăra haine și toate cele necesare școlii. Profităm de ploaia de vară care s-a abătut peste mănăstire și vorbim despre copiii găzduiți aici. Nu a spus nici o dată că ar fi greu să îngrijești de 30 de suflete, să le oferi adăpost, hrană și, mai mult, să le ții locul părinților. „Sunt ascultători și învață unii de la alții cum să se comporte și să-și ordoneze lucrurile”, spune maica stareță.

Pentru voluntarii români și germani, cele două săptămâni au trecut mult prea repede. Era o situație, spune părintele Iloaie,  în care și germanii și românii ziceau „începem să numărăm zilele în care mai suntem împreună. Este incredibil cât de repede trece timpul! Am vrea să nu se mai oprească. Aceasta spune mult despre ceea ce se întâmplă  aici, în tabără, care te transpune într-o altă realitate”.

Mănăstirea cu „Hramul Nașterea Maicii Domnului” de la Piatra Fântânele a fost construită, în mare parte, de cele 24 de măicuțe, împreună cu duhovnicul Gavriil Horț. Au împletit fierul-beton cot la cot cu muncitorii. Au făcut beton, au tras la lopată și au pus cărămidă peste cărămidă. Tot așa pun cărămidă peste cărămidă pentru viitorul celor 30 de copii de care au grijă.

GRIGORE SÂMBOAN/ EMIL METEA

Share This