Lectorul universitar Paula Bud era omul extrem de generos, care nu știa să trăiasca pentru sine, ci doar pentru ceilalți, care știa să îi asculte pe toți și cu o discreție maximă să îi ajute, dacă se poate, fără să știe nimeni că ea, asemeni unui înger, intervenea și încerca să pună o vorbă bună, un gând bun, să întindă o mână de ajutor de cele mai multe ori studenților, pe care îi asculta cu toată atenția și pe care își dorea să îi vadă împliniți și așezați în viața personală și în carieră.
După patru ani de studiu în domeniul artistic, la Liceul „Nicolae Tonitza” din București, Paula Bud și-a îndreptat atenția spre Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj, secția Arta Sacră. Așa i se hărăzea o cale prin care creativitatea și spiritul ei armonic urmau să fie puse în slujba lui Dumnezeu pentru a-I împlini lucrarea de desăvârșire a oamenilor. De la pictura pe șevalet, Paula a ajuns să picteze în sufletele oamenilor, cunostințe, bucurie, dragoste, libertate, ajutor. Îl propovăduia de fapt pe Dumnezeu prin sine însuși, prin ceea ce ea, purtată de Harul divin reușise să devină. Vă invit să ascultați în liniște, un reportaj despre profesorul, prietena, colega noastră, care va rămâne mereu între noi, Paula Paraschiva Bud: