Auzim în psalmul 140, în versetul al doilea, cântându-se în fiecare seară la Vecernie „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară”. Acest gest al rugăciunii – ridicarea mâinilor, își are fundament în Sfânta Scriptură, fiind răspândit mult mai mult decât în zilele noastre, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. Primii creștini trebuie să fi simțit acest gest al rugăciunii, cu mâinile întinse, atât de caracteristic pentru ei, încât l-au lăsat să fie reprezentat de preferință, așa cum atestă nenumărate mărturii ale figurilor orante în iconografia creștină a Bisericii primare; în catacombe, bunăoară, găsim reprezentată această ipostază a imaginii orantului sau orantei.
/
RSS Feed
