Robert Delaunay – pictor francez

Robert Delaunay este un artist care a pictat în mai multe stiluri. Mai întâi picta în stil neo-impresionist, după care a pornit mișcarea orfistă în artă. Este reprezentantul principal al acestui curent. De asemenea a creat împreună cu soția sa, Sonia, simultaneismul.

Robert Delaunay s-a născut la data de 12 aprilie 1885, în Paris.

A studiat la liceul Michelet  de lângă Paris. La școală nu era un student bun. Prefera mai degrabă să deseneze caricaturi decât să învețe. Tot ce își dorea era să devină artist. Își petrecea timpul pictând pasteluri. Sau obișnuia să stea în grădină și să admire florile, pe care încerca să le reproducă și el prin desen. S-a inițiat în pictură prin unchiul său, Charles Damour, care era un pictor tradițional. Încă de mic avea talent la desen. Prin exercițiu a reușit ca la vârsta de 18 ani să poată produce imagini într-un stil impresionist impunător.  La vârsta de 19 ani a debutat cu primele peisaje, care ajung expuse în galeria de la Salon d’Automne în Paris. Acest loc l-a ajutat să intre în contact cu mulți artiști, inclusiv Henri Russeau, cu care a legat o prietenie pe viață. Tot aici  i-a descoperit pe Seurat și pe Van Gogh. În decursul vieții și-a expus de multe ori lucrările la această galerie.

În anul 1907 se afla în stagiu militar în Laon. A rămas impresionat de catedrala din acest oraș și a desenat mai multe schițe cu aceasta. După un an, a fost trimis acasă pentru că i s-au descoperit probleme la inimă.

S-a întors în Paris, unde și-a reluat viața de dinainte de stagiu militar. În anul 1909 și-a finalizat opera Paris – Saint-Séverin, în care a aplicat teoria sa personală despre culori. Lucrarea a fost apreciată de critici. În anul următor, 1910 se căsătorește cu Sonia. Împreună cu soția sa va crea mișcarea numită simultaneismul, prin care culori erau combinate prin contraste puternice. Cei doi se împingeau unul pe altul să devină tot mai buni. Se întreceau pentru locurile din galerie.  Totuși, competiția dintre cei doi era strict pozitivă și nu se ajungeau la certuri. Soția sa îi era cel mai bun prieten.

În anul 1912 Robert Deluanay reușește să-și expună lucrările în orașe mari precum Moscova, Munich, Berlin și Zurich.

Chiar dacă operele sale au văzut lumea, el nu călătorea la fel de mult. Obișnuia să petreacă la casa sa  din Louveciennes, alături de Sonia. Iar o dată terminate lucrările mergea la Paris pentru a mai discuta cu alți artiști. Chiar dacă prefera să rămână lângă șevalet, A vizitat totuși și galeriile altor țări unde operele sale au fost expuse. Spre exemplu în anul 1913 a fost în Berlin.

În anul 1920 devine interesat de arta decorativă. Din dorință de a-și lărgi portofoliul a început să lucreze, iar în 1925 a participat cu operele sale la Galeria de Artă Decorativă. În anul 1934 a finalizat mai multe lucrări în stil orfist abstract (à l’orphisme abstrait). Pentru anul 1937 a fost angajat să termine frescele uriașe din Expoziția Internațională, unde a avut de pictat pavilioane aeriene și feroviare.

În 1940, a fugit de avansul nazist și s-a refugiat la Montpellier, în Zona Liberă. În timpul refugiului a continuat să facă ceea ce a iubit toată viața: să picteze. A trecut la cele veșnice la data de 25 octombrie 1941.

Robert Delaunay rămâne în istoria artei prin lucrările sale. Iar pentru mine, rămâne un om care de mic și-a găsit vocația și care și-a urmat visul până când l-a împlinit.  Iar o dată ajuns la țintă nu s-a culcat pe-o ureche. Împreună cu soția sa făcea competiție să devină tot mai bun. Nu a rămas la un singur stil. Îi plăcea provocarea și a încercat în decursul vieții să-și diversifice portofoliul. Mai mult, a reușit să creeze un stil nou și a fost reprezentantul principal al altuia, orfismul, curent desprins din cubism. Robert Deluanay,  fost un om talentant, dar și dedicat.

Surse:

Vicky Carl , Robert Delaunay, Parkstone Press International, New York, 2019, pp. 10-11

https://fr.wikipedia.org/wiki/Robert_Delaunay

https://www.britannica.com/biography/Robert-Delaunay

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Robert Delaunay - pictor francez
Loading
/
Cardinalul Nguyen van Thuan și drumul speranței | Episcopul Benedict

Cardinalul Nguyen van Thuan și drumul speranței | Episcopul Benedict

„Îmi accept crucea și o sădesc, cu propriile mele mâini, în inima mea. Dacă mi-ai permite să aleg, nu aș schimba nimic, pentru că ești cu mine! Nu mă mai tem, căci am înţeles. Eu Te urmez în patima Ta și în învierea Ta”[1]. Acestea sunt cuvintele cardinalului...

Părintele Ioan Iovan, „martorul euharistic” | Episcopul Benedict

Părintele Ioan Iovan, „martorul euharistic” | Episcopul Benedict

Cine m-a apropiat de Liturghie şi de Euharistie, decât Maica Domnului? Cine mi-a dat în gând atunci și acum? Mă cutremur când creștinii vin să-şi spună ofurile. La un moment dat le tremură fața, ochii, încep să plângă, şi pe mine mă topesc! Din asta trăiesc! Doamne,...

Cuviosul Charbel Makhlouf și calea dragostei | Episcopul Benedict

Cuviosul Charbel Makhlouf și calea dragostei | Episcopul Benedict

„Dumnezeu este dragoste. Dumnezeu este adevăr. Dumnezeu este dragostea adevărată. Lumea lui Dumnezeu este lumea dragostei; este lumea adevărului, și nu există nici un adevăr în afara dragostei. Omul nu se împlinește decât prin dragoste, și nu ajunge la adevăr decât...