Dacă în plan fizic se întâmplă că uneori se naște un copil cu ochii de culoarea nu a părinților, ci a unuia dintre bunici, în plan duhovnicesc se poate ca nepoata să aibă evlavia bunicii, de care mama era străină. Copilul poate avea o anume abilitate a unui bunic, pe care părintele n-a avut-o. Într-o scrisoare a lui Dinu Pillat trimisă fiicei sale, după întoarcerea din închisoare, petrecută pe 28 iulie 1964 citim: „Monica, aproape că nu mi-a venit să-mi cred ochilor când am început să le răsfoiesc (se referă la poeziile scrise de aceasta)! Nu mai era vorba de niște simple reușite ale unui copil precoce, care exclamă cu o stângăcie mai mică sau mai mare niște lucruri în versuri, ci de indiciul unei vocații autentice si adânci pentru poezie, ceva grav ca tot ce ține de o vocație adevarată. Și am simțit atunci, înfiorat, că sunt în fața unui fenomen de sensibilitate lirică ereditară, care vine de la bunicul tău, care a trăit în ultimă instanță numai pentru poezie, sensibilitate ce a trecut șovăitor, nestatornic, dar nu mai puțin impetuos, prin tanti Pia, care are și ea admirabile aptitudini lirice și se manifestă acum atât de emoționant promițător în tine.”
