Generațiile noi de bunici care vin, par a fi pierdut și simplitatea și iubirea autentică pentru nepoți a bunicilor de odinioară. Îmi amintesc cum ne întâmpinau bunicii când mergeam la ei la țară. Cu câtă bucurie neprefăcută! Cu ce iubire simplă, autentică, vie! Sfântul Paisie Aghioritul a relatat următoarele: „Astăzi o femeie bătrână mi-a spus că are patru băieţi căsătoriţi care locuiesc în acelaşi cartier, dar nu-i poate vedea deoarece odată le-a sfătuit pe nurorile ei, zicându-le: „Să aveţi dragoste între voi şi să mergeţi la biserică”. Auzind ele acestea s-au înfuriat peste măsură şi i-au spus: „Să nu mai calci vreodată în casele noastre!”. De cinci ani nu-şi mai văzuse copiii şi pentru aceasta plângea mereu sărmana. „Fă rugăciune, Părinte, mi-a cerut, căci am şi nepoţei, pe care aş vrea să-i văd măcar în vis”. Câtă iubire va fi avut acea buncă pentru nepoți ca să se mulțumească să-i vadă măcar în vis!
