Muzica prin frumusețea și armonia ei are capacitatea de a mișca profund sufletul omenesc având și un rol terapeutic. Este o formă de comunicare ce poate fi înțeleasă de oricine, indiferent de vârsta sau cultura din care face parte. Tot ceea ce ne înconjoară este muzică, o înlănțuire de sunete și vibrații. Muzica înfrumusețează cu armonia ei orice sărbătoare.
Ea poate fi laică sau religioasă, în funcție de sentimentele și stările sufletești pe care le exprimă. Muzica laică se inspiră din viața de zi cu zi a oamenilor și este acompaniată de instrumente acustice sau electrice… Scopul principal este de a trezi o emoție celui care o ascultă. Muzica religioasă exprimă legătura omului cu divinitatea, trăirile duhovnicești adânci ale sufletului cum ar fi: credința, bucuria, rugăciunea, smerenia, dragostea și dorul de Dumnezeu. Cântarea liturgică este folosită în cadrul Sfintelor slujbe pentru a mulțumi, pentru a adresa cereri sau pentru a-L lăuda pe Dumnezeu. Cântarea bisericească este haina cuvântului liturgic… Când cuvântul este însoțit și de trăire, cântarea devine rugăciune, iar în suflet se întipărește mai bine învățătura de credință. Muzica, cântarea ne apropie de Dumnezeu “cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Domnului cât voi fi…” (Psalmi)
“Voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea.” (1 Corinteni 14, 15)
“Vorbiți între voi… Cu psalmi cu cântări duhovnicești.” (Efeseni 5, 19)
În concluzie, muzica, cântarea mângâie și înalță sufletele noastre.
Doamne ajută!
