Rugăciune către Sfinții Martiri Brâncoveni

Vorbe de înțelepciune

O, Sfinților martiri Brâncoveni, care, prin înțelepte osteneli, comoara sfintei și dreptei credințe până în sfârșit o ați păzit, și de la Împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejită cunună mucenicească ați primit! Ce graiuri vom îndrăzni a vă aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viață, de buni iconomi și credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum și sfârșitul vostru vitejesc, de adevărați eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ați făcut priveliște de multă mirare oamenilor și îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreuiați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări și de sfintele voastre virtuți, și să ne dea o cuvioasă îndrazneală, spre a îndrepta către voi, cu bună nădejde, smerita noastră rugăciune. Dar unde și către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul și Atotștiutorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinții Săi, și către voi, ca și către aceia care, călătoria vieții prin valea ispitirii și a plângerii acestui veac înșelător bine săvârșind, ca aurul trecut prin foc de șapte ori v-ați lămurit, și ați ajuns lăcașuri sfințite, în care Tatăl, Fiul, și Sfântul Duh Dumnezeu s-au sălășluit.

O, fericiților, sfinților și bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutați dintru înălțimea slavei cereștilor voastre lăcașuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate chipuri ne primejduim, și care pentru multa noastră lenevie și mândrie, covârșiți de boli, pagube, necazuri, și de înfricoșate și negândite nevoi, mai mult decât toți, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticaloșiți și asupriți. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până aici? Voi, întru atâta desfătare și avuție pământească aflându-vă, în toata viața voastră dorirea nestricăcioaselor bogății ale harului neîncetat ați avut, iar noi, deși din mila proniei dumnezeiești săraci și strâmtorați fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând, frumusețile mincinoase și stricăcioase ale acestui veac trufaș și nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele ne-am pironit, iar cugetarea către cele cerești cu totul o am nimicit. Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră, și o nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multa avere, sănătatea, și însăși viața voastră, pe toate gunoaie le-ați socotit, ca pe Hristos în veci să-L dobândiți; iar noi, de bună voie, și de nimeni siliți, prin lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care rușine este a și grăi ne-am prăvălit, și mai mult decât necredincioșii și rău credincioșii iubind prostia și nerușinarea patimilor ne-am păgânizat. Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea pământului și lumina lumii, pentru noi se hulește tot mai mult între neamuri numele cel preasfânt și de mare cuviință al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevărat, și în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare Înfricoșatului, Dreptului, și Nemitarnicului Judecător, căci știm prea bine că de neînlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotărârea, și dreapta răsplătire, pentru cele care cu gândul, cu cuvântul, și cu fapta am lucrat, și pentru ce la chinurile cele veșnice nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitocească înțelegere ne aflăm, după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit.

Nu ne lăsați să ne netrebnicim mai mult și stăviliți alunecarea noastră spre robia lumii, a trupului, și a diavolului, prin sfintele și pururea primitele voastre rugăciuni, o, preafericiților martiri, rugătorilor fierbinți către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru țară și neamul vostru, pentru toți cei ce aleargă către voi cu credință tare și umilință nefățarnică. Mijlociți pentru noi toate cele bune și de folos pentru luminarea ochilor minților și inimilor noastre celor întunecate de grija vieții de acum, râvna aprinsă și neostoită pentru fapta bună ce v-a însuflețit pe voi, dobândirea întru cunoștiință a mărgăritarului celui de mult preț al binecinstitoarei și lucrătoarei prin dragoste credințe, prețuirea lui mai mult decât lumina ochilor și decât viața această vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecați spre milă și îndurare pe milostivul și iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne cheme la El pe toți, să ne deschidă ușa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via și pe ogorul Lui, răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecați de neștiință și biruiți de urâte gânduri și de patimi de necinste.

Cereți pentru noi și statornicia neclintită și tăria de diamant ce ați avut până ce v-ați dat sufletele voastre, curățite prin botezul sângelui, mai strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca astfel, învrednicindu-ne și noi părții celei de-a dreapta, dimpreună cu voi și cu toți sfinții care I-au bineplăcut Lui de la începutul veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieții noastre, pe Tatăl, pe Fiul, și pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a Împărăției Sale, în vecii vecilor. Amin.

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Sâmbăta Mare – Tăcerea care zidește Învierea

Sâmbăta Mare – Tăcerea care zidește Învierea

„Hristos în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, în rai cu tâlharul, și pe scaun cu Tatăl și cu Duhul, toate umplându-le, Cel ce este necuprins...”(Slavoslovia Sâmbetei Mari) În această zi, cerul nu vorbește.Ucenicii s-au risipit. Pietrele stau nemișcate. Mormântul...

Vinerea Mare – Iubirea răstignită

Vinerea Mare – Iubirea răstignită

„Părinte, iartă-le, că nu știu ce fac.”(Luca 23, 34) Aceasta este ziua în care Iubirea a fost răstignită.Ziua în care Hristos a urcat pe Cruce nu ca osândit, ci ca Mire al lumii, purtând nu păcatul Său, ci păcatul nostru. Crucea nu este un eșec. Este actul suprem al...

Joia Mare – Iubirea care Se pleacă și hrănește

Joia Mare – Iubirea care Se pleacă și hrănește

„Dacă deci Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi datori sunteți să vă spălați picioarele unii altora.”(Ioan 13, 14) Joia Mare este taina smereniei care tulbură. Hristos Se ridică de la cină, își pune ștergarul și Se pleacă în genunchi. Acolo...

Miercurea Mare – Mirul iubirii și vânzarea inimii

Miercurea Mare – Mirul iubirii și vânzarea inimii

„Pentru ce s-a făcut risipa aceasta? Căci mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mult preț... Dar Iisus a zis: Lăsați-o. Că ea bun lucru a făcut față de Mine.”(Matei 26, 8-10) Ziua de miercuri ne așază în fața a două chipuri:Iuda – care vinde Iubirea pentru treizeci de...

Marțea Mare – Vegherea inimii și untdelemnul credinței

Marțea Mare – Vegherea inimii și untdelemnul credinței

„Iar cele înțelepte, luând untdelemn în candelele lor, au intrat cu Mirele în cămară și s-a încuiat ușa.”(Matei 25, 10) În această zi, Biserica ne pune înainte pilda celor zece fecioare. Toate au candele. Toate par pregătite. Toate așteaptă.Dar numai cinci intră....

Lunea Mare – Ziua cercetării inimii

Lunea Mare – Ziua cercetării inimii

„Şi, văzând un smochin lângă cale, a venit la el şi n-a găsit decât frunze. Şi i-a zis: De acum înainte să nu mai fie rod în tine în veac!”(Matei 21, 19) În Lunea Mare, Hristos Se apropie de smochin. Nu pentru a-l judeca, ci pentru a-i cerceta rodul.Așa vine și spre...