Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a dedicat acest an rugăciunii. Noi vă invităm, într-o serie de emisiuni, să lecturăm împreună rugăciuni literare din admirabila carte a Ioanei Pârvulescu Dialoguri secrete (Humanitas, 2008).
Cartea este, scrie Dan C. Mihăilescu, „o suită de reverii istorico-literare cu valențe de Halima despre rolul, noimele și formele rugăciunii în literatura lumii și la literații români. O carte lucrată încântător, la milimetru, ca tapiseriile cu licorni medievali, unde scriitorul rătăcește euforic prin bibliotecă[…]. Duhul povestașului îmbibă fermecător paginile, dându-le gustul dumnezeiesc al pâinii înmuiate în vin. […] Dialogurile secrete ale Ioanei Pârvulescu sunt în esență o pledoarie pentru armonie, calofilie și credincioșie, altfel spus, o acumulare jubilativă de înțelepciune. Dincolo și dinspre acest nucleu sorbitor dăm de o mulțime de ținte și temeiuri ale rugăciunii, fie că-l vedem pe Hamlet luptând să-și înduplece inima și încheieturile pentru îngenunchere, fie că suntem îndemnați să-l descifrăm în Alioșa Karamazov pe fiul literar al prințului Mîșkin, ori să asociem Dumnezeul lui Rilke cu Cristosul arghezian” (Dan C. Mihăilescu, Podul cu vechituri).
Am ales să începem lectura din cartea Ioanei Pârvulescu din miezul ei, cu rugăciunea minunatului Dostoievski, întruchipată în personajul ales al creației sale, al inimii sale, Alioșa Karamazov.
