Să iubim fără să forțăm pe nimeni să rămână lângă noi

de | aug. 2, 2021 | Vorbe de înțelepciune

Epifanie (Théodoropoulos), Bătrânul din Athena:

“Inima mea n-are decât intrări, n-are ieşiri! Cel ce intră în inima mea rămâne acolo. Orice ar face, eu îl iubesc la fel ca atunci când a intrat prima dată în inima mea. Eu mă rog pentru el şi-i cer mântuirea”.

“Cea mai teribilă suferinţă pentru mine este de a şti că am rănit o persoană iubită”.

“Eu vreau ca cei ce sunt aproape de mine să se simtă în largul lor şi nu în apăsare. Nu chem pe nimeni, nu reţin pe nimeni, nu izgonesc pe nimeni. Cine vrea, să vină! Cine vrea, să rămână! Cine vrea, să plece! Nu socot pe nimeni ucenic sau slujitor”.

“Am renunţat la toate posibilităţile înainte de a le avea: am renunţat la calitatea de profesor universitar, la locul de secretar al Arhiepiscopului sau al Sfântului Sinod, la demnitatea de superior al unei frăţii apostolice, la postul de paroh al unei mari biserici, la slujirea de episcop. Am un singur patrafir pentru a spovedi sufletele, şi nimic altceva!”

Ultimele articole

Credinţa fără fapte este moartă | Sfântul Apostol Iacov

Credinţa fără fapte este moartă | Sfântul Apostol Iacov

Sfântul Apostol Iacov: „Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu din faptele mele îţi voi arăta credinţa mea. Tu crezi că unul este Dumnezeu?: Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură... Dar vrei tu să'nţelegi,...

Deşi pare oarbă, credinţa e lumină | Ioan Ianolide

Deşi pare oarbă, credinţa e lumină | Ioan Ianolide

Ioan Ianolide: „Deşi pare abstractă, credinţa e concretă. Deşi pare imposibilă, credinţa e reală. Deşi pare grea, credinţa e uşoară. Deşi pare oarbă, credinţa e lumină. Deşi are origini divine, credinţa se plineşte prin oameni. Deşi are o eshatologie transcendentă,...

Rugăciune, de Mihai Eminescu

Rugăciune, de Mihai Eminescu

Craiasă alegându-te Ingenunchem rugându-te, Inalță-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie; Fii scut de întărire Și zid de mântuire, Privirea-ți adorată Asupra-ne coboară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie! Noi, ce din mila sfântului Umbră facem...