„Lumea este acoperită de rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”, a spus Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul, joi, 1 octombrie 2026, în cuvântul de învățătură rostit la Mănăstirea „Buna Vestire” din localitatea Cormaia, județul Bistrița-Năsăud.

De sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului a slujit în biserica de zid a așezământului monahal.

De la ora 10:00, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, înconjurat de un sobor de clerici. Din sobor au făcut parte preotul Ovidiu Sermeșan, protopopul Năsăudului, protosinghelul Nicodim Sîngeorzan, duhovnicul Mănăstirii Cormaia, arhimandritul Dimitrie Irimia, duhovnicul Mănăstirii Salva, precum și alți preoți invitați.

După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul a vorbit despre ocrotirea pe care Biserica și întreaga lume o primesc prin rugăciunile Maicii Domnului, amintind totodată slujirea nevăzută a îngerilor în viața poporului lui Dumnezeu.

„Biserica, adică noi, cei care prin Botez și prin credința noastră formăm Trupul tainic al lui Hristos, deci noi, poporul lui Dumnezeu, suntem înconjurați de rugăciunile și de slujirea îngerilor. Iar Preasfânta Fecioară Maria, ca Maică a Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și ca Maică duhovnicească a celor care cred și se roagă ei, acoperă lumea cu rugăciunea ei.”

Ierarhul a arătat că Biserica a păstrat peste veacuri amintirea minunii care stă la originea sărbătorii ca mărturie a mijlocirii și ocrotirii Maicii Domnului. În același timp, i-a îndemnat pe credincioși să nu privească praznicul doar ca pe amintirea unei minuni petrecute în vechime, ci să-i descopere sensul pentru propria lor relație cu Maica Domnului.

„Să nu privim doar sărbătoarea ca pe o amintire a unei minuni, a unei vedenii petrecute cândva în vechime, ci ca pe o chemare în ceea ce privește relația noastră cu Maica Domnului și în timpurile noastre, în timpul pe care îl trăim noi astăzi.”

În acest context, Preasfinția Sa a amintit una dintre cele mai vechi rugăciuni adresate Maicii Domnului, „Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară”, arătând că aceasta mărturisește nădejdea pe care creștinii și-au pus-o, încă din primele veacuri, în mijlocirea și ocrotirea Născătoarei de Dumnezeu.

„Acoperământul ei este, deci, milostivirea ei, de aceea spune rugăciunea: «Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în necaz».”

Episcopul-vicar a subliniat apoi că cinstirea Maicii Domnului nu poate fi despărțită de Hristos. Dimpotrivă, Preasfânta Fecioară îl conduce pe om către Fiul ei, adevăr exprimat și în icoana Maicii Domnului „Odighitria”, Îndrumătoarea sau Călăuzitoarea.

„Este foarte important să înțelegem un lucru esențial, și anume: Maica Domnului nu ne desparte niciodată de Hristos Dumnezeu, Fiul ei, ci, dimpotrivă, ne conduce și ne călăuzește spre Fiul ei. […] Maica Domnului Îl ține pe brațul stâng pe Fiul ei, iar cu mâna dreaptă arată spre El, vrând să ne spună parcă: «El este Calea, spre El trebuie să vă îndreptați atenția». Deci, prin faptul că noi o sărbătorim pe Maica Domnului, asta nu înseamnă că Îl punem deoparte pe Fiul ei. Dimpotrivă, Maica Domnului ne conduce spre Fiul ei.”

Preasfințitul Părinte Samuel a explicat și de ce creștinii o cinstesc pe Maica Domnului, arătând că Dumnezeu Însuși a cinstit-o, alegând-o să fie Maica după trup a Fiului Său. În acest sens, a amintit cuvintele rostite de Preasfânta Fecioară în cântarea sa: „Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile”.

Ierarhul s-a oprit apoi asupra imaginii Acoperământului Maicii Domnului, în care Preasfânta Fecioară își întinde omoforul asupra poporului aflat în rugăciune, asemănând-o cu imaginea unei mame care își ocrotește copiii în vreme de primejdie.

„Când un copil se teme, o caută pe mama. Când un copil este bolnav, o strigă pe mama. Când un copil plânge, caută brațele mamei. Iar când un creștin trece prin necazuri și încercări, Biserica îl învață pe acel creștin să nu deznădăjduiască, ci să caute ocrotirea și rugăciunile Maicii Domnului, care este și Maica noastră.”

Referindu-se la vedenia Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos, aflată la originea sărbătorii Acoperământului Maicii Domnului, Preasfinția Sa a atras atenția asupra unui detaliu pe care l-a considerat esențial: Maica Domnului s-a arătat ocrotind poporul în timp ce acesta se afla în biserică, la priveghere și rugăciune.

„Maica Domnului își acoperă poporul care este în biserică și care se roagă. Și iarăși, încă un lucru foarte important de reținut: când lumea se teme, când lumea are tot felul de angoase, Biserica ce face, adică poporul creștin? Poporul creștin, Biserica lui Hristos, se roagă. Aceasta este vocația Bisericii.”

Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul maicilor așezământului monahal.

La finalul Sfintei Liturghii, protosinghelul Nicodim Sîngeorzan, duhovnicul Mănăstirii Cormaia, a exprimat bucuria obștii pentru binecuvântarea acestei zile de sărbătoare și i-a mulțumit Preasfințitului Părinte Samuel Bistrițeanul pentru prezență, împreună-slujire și binecuvântare.

La slujbă au participat obștea așezământului monahal, precum și numeroși credincioși din localitate și din împrejurimi.

Scurt istoric

Mănăstirea Cormaia, situată la 5 km distanță de orașul-stațiune Sângeorz-Băi, a fost reînfiinţată în anul 1994, pe o veche vatră monahală, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania. În cadrul ansamblului mănăstiresc a fost construită o biserică din zid, ce poartă hramul „Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”, fiind sfințită la data de 29 mai 2016, de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, alături de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi.

La Mănăstirea Cormaia mai există şi o bisericuţă din lemn, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, construită în prima jumătate a secolului al XVII-lea, de călugării ortodocşi veniţi de la mănăstirile Neamţ şi Putna. Acest lăcaş de cult păstrează până astăzi opere de artă valoroase, între care icoane ale pictorului Tudor Zugravu. În anul 1762 mănăstirea a fost incendiată și călugării au fost prigoniți, însă bisericuța din lemn a fost salvată. În 2004 bisericuța a fost resfințită, iar începând cu anul 2014 pictura a fost restaurată integral de către pr. conf. univ. dr. Marin Cotețiu, cadru didactic al Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, secția Artă Sacră.

În anul 2015, Mănăstirea Cormaia a primit o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, care se păstează în biserica nouă a mănăstirii.

Până în prezent, așezământul monahal a cunoscut o dezvoltare impresionantă, aici vieţuind 25 de maici, stareță fiind stavrofora Sebastiana Sîngeorzan, iar duhovnic protosinghelul Nicodim Sîngeorzan.

Text: Viorica Văscu și Marian Șomlea

Foto: Marian Șomlea

Mai multe fotografii AICI