Sărbătoarea Sfintei Cruci și iconografia ei

de | sept. 14, 2020 | Eseu, Spiritualitate

[fblike]

Instituită în veacul al IV-lea, această sărbătoare celebra la origini ridicarea Bisericii Învierii de la Ierusalim de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Către anul 347, însuşi Sfântul Chiril al Ierusalimului menţiona faptul că în întreaga lume existau deja fragmente din Sfânta Cruce. Această afirmaţie ne face să credem că sărbătoarea era consfinţită încă din acel veac.

Două istorisiri legate de aflarea Sfintei Cruci sunt apropiate de ceea ce astăzi este pe deplin acceptat de către Biserică. Prima o aminteşte pe soţia împăratului Claudiu, Protonicia, ca fiind cea care ar fi descoperit relicva sfântă, iar cea de-a doua, cea autentică şi demnă de crezare se referă la episodul în care mama vrednicului de pomenire Constantin cel Mare a aflat Crucea Domnului pe Golgota. Sfântul Ioan Gură de Aur relata în anul 395 acest miracol în care se consemnează despre cele trei cruci, dintre care cea din mijloc purta inscripţia binecunoscută. Călătoarea Aeteria remarcă de asemenea acest lucru în jurul anului 400, astfel că sărbătoarea sfinţirii a fost ţinută cu mare solemnitate pentru că s-a aflat în acea zi Crucea Domnului[i].

Sfintei şi de viaţă Făcătoarei Cruci, Biserica Ortodoxă i-a închinat în timpul anului câteva sărbători, şi anume: Închinarea Sfintei Cruci (a treia duminică din Postul Mare), Scoaterea Sfintei Cruci (1 august) şi Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie). Aceasta, ultima menţionată, este celebrată şi în Apus.

În veacul al VI-lea călugărul Alexandru pomeneşte de cele două prăznuiri ce se oficiau împreună pe data de 14 septembrie, iar Menologul lui Vasile (din secolul al X-lea) amintea că în anul 335, a doua zi după hram, credincioşii erau lăsaţi să se închine la lemnul Sfintei Cruci ce era ridicat în văzul tuturor, invocând pe Dumnezeu cel milostiv prin cuvintele: Kύριε Ἐλέησον (Kyrie eleison), adică „Doamne miluiește!”.

Sărbătoarea va fi consfinţită şi la Constantinopol, începând din anul 614[ii]. Recucerită de la perşi de către Împăratul Heraclie al III-lea, Sfânta Cruce a fost întâmpinată de către poporul dreptmăritor în capitala imperiului în anul 628. După cinci ani, în anul 633 Patriarhul Serghie o va purta în procesiune de la Biserica Vlaherne la Catedrala Sfintei Sofii cu mult fast. Din acest moment sărbătoarea se va generaliza în întreaga lume creştină şi din veacul următor şi la Roma. Papa Serghie (687-703) o va serba cu multă cinstire[iii].

În iconografie, tema Înălţării Sfi ntei Cruci este deseori asociată cu Aflarea ei. În partea de sus a icoanei vizualizăm pe Patriarh, radicand cu ambele mâini Crucea, în vreme ce braţele sale sunt susţinute de doi diaconi liturghisitori. La baza scenei se observă prezenţa celorlalte cruci. Acest detaliu ţine de reprezentarea momentului găsirii Sfintei relicve.

Unele compoziţii iconice au redaţi în fruntea poporului pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Aceştia apar în partea dreaptă a evenimentului, iar în cea opusă este înfăţişată o minune, precum cea a învierii mortului atins de Sfânta Cruce sau vindecarea unui bolnav[iv].

În spatele personajelor se înalţă Biserica Învierii Domnului de la Ierusalim, vechiul hram, cel care a fost pomenit la momentul sfinţirii şi iniţierii sărbătorii.

Gama cromatică e festivă, în acord cu momentul prăznuirii. Culoarea dominantă e aurul, în raport cu accente de roşu şi alb. În icoanele contemporane Patriarhul nu ridică Crucea Domnului, ci se uită la ea cu smerenie, ţinându-o cu ambele mâini. El se găseşte urcat pe un amvon înalt, cu trepte, construit din marmură roşietică.

Împreună cu arhiereul sunt înfăţişaţi doi diaconi cu făcliile ridicate şi aprinse. Alte figuri întregesc ansamblul, în planul din spate.

Două clădiri, de înălţimi diferite mărginesc laturile icoanei, în partea de sus. În planul apropiat este redată în atitudine solemn Sfânta Elena ce poartă coroană şi veşminte în nuanţe de roşu aprins, bătute cu pietre scumpe. În jurul capului se observă nimbul sfinţeniei. Alte două femei în haine întunecate o însoţesc. În partea opusă, alte patru personaje masculine, dintre care doi purtând pălării înalte, oferă indiciile că sunt de rang înalt.


[i] Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Ed. Sophia, Bucureşti, 2003, p. 161.

[ii] dem.

[iii] Ibidem, p. 162.

[iv] Ibidem, p. 163

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/marcelmuntean/" target="_self">Prof. Dr. Marcel Muntean</a>

Prof. Dr. Marcel Muntean

Profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, specializarea Artă sacră.

Ultimele articole

Autoritatea tatălui și libertatea fiilor

Autoritatea tatălui și libertatea fiilor

Autoritatea și libertatea mereu s-au aflat în relații destul de dificile, dacă nu chiar în opoziție clară. Argumentări filosofice, sociologice sau de natură psiho-pedagogică au încercat să rezolve raportul dintre cele două, respectându-le locul și importanța specifică...

Arhiepiscopul Justinian Chira

Arhiepiscopul Justinian Chira

Vă propun să descoperim chipul unui alt ierarh aparte, al cărui nume se leagă atât de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului, cât și de Episcopia Maramureșului și Sătmarului: Înaltpreasfințitul Justinian Chira. S-a născut la data de 28 mai...

Arhiepiscopul Justinian Chira

Mitropolitul Bartolomeu Anania

Cel despre care vreau să vă vorbesc astăzi, a avut o viață bogată în evenimente și a fost protagonistul unor momente despre care am putea vorbi săptămâni în șir, fără oprire. Ba mai mult, s-a bucurat, atât în decursul vieții, cât și după plecarea din această lume, de...

Mai multe din Eseu | Spiritualitate
Sfânta Euharistie – Viața în Hristos | Cateheza a IV-a

Sfânta Euharistie – Viața în Hristos | Cateheza a IV-a

În cateheza precedentă am avut ocazia să ne cristalizăm cunoștințele despre Sfânta Mirungere; Taina dobândirii Duhului, a confirmării lui Hristos în noi, după cum ne spune Sfântul Chiril. Această Taină, în Ortodoxie, nu e separată de Botez, nu e o Taină prin care cel...

Fericirile în vremea molimei (Duminica a 4-a din Post)

Fericirile în vremea molimei (Duminica a 4-a din Post)

Mâine e duminica în care se citește un fragment din Predica de pe Munte. Domnul rostește fericirile. Cum pot fi auzite în timp de molimă, când aveam nevoie de responsabilitate și asumare? 1. Fericiți cei sinceri, că a lor este Împărăția Cerurilor. 2. Fericiți cei...

Sfânta Taină a Mirungerii | Cateheza a III-a

Sfânta Taină a Mirungerii | Cateheza a III-a

Sfânta Taină a Botezului este curățitoare de păcate, este naștere, este regenerare, iar cei care mărturisesc altceva decât aceasta sunt într-un duh neortodox. N-o spunem noi, o spune Sfântul Pavel: „Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie...

Sfântul Botez – Taina intrării în creștinism | Cateheza a II-a

Sfântul Botez – Taina intrării în creștinism | Cateheza a II-a

În cateheza precedentă am atins câteva aspecte ce privesc familia creștin-ortodoxă. Din cuvintele Sfintei Scripturi și ale unor mari teologi am concluzionat că o familie creștină este o familie cu valori evanghelice care-și crește copiii în respect și dragoste pentru...

Tâlcuire la Rugăciunea Sf. Efrem Sirul. 1 Duhul trândăviei

Tâlcuire la Rugăciunea Sf. Efrem Sirul. 1 Duhul trândăviei

Pentru noi creștinii a început Postul Mare, această perioadă de antrenament spiritual, de nevoință duhovnicească. Lupta între bine și rău este pe viață și pe moarte! Chiar dacă duhurile necurate nu sunt văzute, ele își fac lucrările cu prisosință. Sfântul Apostol...