Sărbătoarea Sfintei Cruci și iconografia ei

de | sept. 14, 2020 | Eseu, Spiritualitate

Instituită în veacul al IV-lea, această sărbătoare celebra la origini ridicarea Bisericii Învierii de la Ierusalim de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Către anul 347, însuşi Sfântul Chiril al Ierusalimului menţiona faptul că în întreaga lume existau deja fragmente din Sfânta Cruce. Această afirmaţie ne face să credem că sărbătoarea era consfinţită încă din acel veac.

Două istorisiri legate de aflarea Sfintei Cruci sunt apropiate de ceea ce astăzi este pe deplin acceptat de către Biserică. Prima o aminteşte pe soţia împăratului Claudiu, Protonicia, ca fiind cea care ar fi descoperit relicva sfântă, iar cea de-a doua, cea autentică şi demnă de crezare se referă la episodul în care mama vrednicului de pomenire Constantin cel Mare a aflat Crucea Domnului pe Golgota. Sfântul Ioan Gură de Aur relata în anul 395 acest miracol în care se consemnează despre cele trei cruci, dintre care cea din mijloc purta inscripţia binecunoscută. Călătoarea Aeteria remarcă de asemenea acest lucru în jurul anului 400, astfel că sărbătoarea sfinţirii a fost ţinută cu mare solemnitate pentru că s-a aflat în acea zi Crucea Domnului[i].

Sfintei şi de viaţă Făcătoarei Cruci, Biserica Ortodoxă i-a închinat în timpul anului câteva sărbători, şi anume: Închinarea Sfintei Cruci (a treia duminică din Postul Mare), Scoaterea Sfintei Cruci (1 august) şi Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie). Aceasta, ultima menţionată, este celebrată şi în Apus.

În veacul al VI-lea călugărul Alexandru pomeneşte de cele două prăznuiri ce se oficiau împreună pe data de 14 septembrie, iar Menologul lui Vasile (din secolul al X-lea) amintea că în anul 335, a doua zi după hram, credincioşii erau lăsaţi să se închine la lemnul Sfintei Cruci ce era ridicat în văzul tuturor, invocând pe Dumnezeu cel milostiv prin cuvintele: Kύριε Ἐλέησον (Kyrie eleison), adică „Doamne miluiește!”.

Sărbătoarea va fi consfinţită şi la Constantinopol, începând din anul 614[ii]. Recucerită de la perşi de către Împăratul Heraclie al III-lea, Sfânta Cruce a fost întâmpinată de către poporul dreptmăritor în capitala imperiului în anul 628. După cinci ani, în anul 633 Patriarhul Serghie o va purta în procesiune de la Biserica Vlaherne la Catedrala Sfintei Sofii cu mult fast. Din acest moment sărbătoarea se va generaliza în întreaga lume creştină şi din veacul următor şi la Roma. Papa Serghie (687-703) o va serba cu multă cinstire[iii].

În iconografie, tema Înălţării Sfi ntei Cruci este deseori asociată cu Aflarea ei. În partea de sus a icoanei vizualizăm pe Patriarh, radicand cu ambele mâini Crucea, în vreme ce braţele sale sunt susţinute de doi diaconi liturghisitori. La baza scenei se observă prezenţa celorlalte cruci. Acest detaliu ţine de reprezentarea momentului găsirii Sfintei relicve.

Unele compoziţii iconice au redaţi în fruntea poporului pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Aceştia apar în partea dreaptă a evenimentului, iar în cea opusă este înfăţişată o minune, precum cea a învierii mortului atins de Sfânta Cruce sau vindecarea unui bolnav[iv].

În spatele personajelor se înalţă Biserica Învierii Domnului de la Ierusalim, vechiul hram, cel care a fost pomenit la momentul sfinţirii şi iniţierii sărbătorii.

Gama cromatică e festivă, în acord cu momentul prăznuirii. Culoarea dominantă e aurul, în raport cu accente de roşu şi alb. În icoanele contemporane Patriarhul nu ridică Crucea Domnului, ci se uită la ea cu smerenie, ţinându-o cu ambele mâini. El se găseşte urcat pe un amvon înalt, cu trepte, construit din marmură roşietică.

Împreună cu arhiereul sunt înfăţişaţi doi diaconi cu făcliile ridicate şi aprinse. Alte figuri întregesc ansamblul, în planul din spate.

Două clădiri, de înălţimi diferite mărginesc laturile icoanei, în partea de sus. În planul apropiat este redată în atitudine solemn Sfânta Elena ce poartă coroană şi veşminte în nuanţe de roşu aprins, bătute cu pietre scumpe. În jurul capului se observă nimbul sfinţeniei. Alte două femei în haine întunecate o însoţesc. În partea opusă, alte patru personaje masculine, dintre care doi purtând pălării înalte, oferă indiciile că sunt de rang înalt.


[i] Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Ed. Sophia, Bucureşti, 2003, p. 161.

[ii] dem.

[iii] Ibidem, p. 162.

[iv] Ibidem, p. 163

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/marcelmuntean/" target="_self">Prof. Dr. Marcel Muntean</a>

Prof. Dr. Marcel Muntean

Profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, specializarea Artă sacră.

Ultimele articole

Regele Ferdinand

Regele Ferdinand

Ferdinand este fericitul rege care-a apucat să vadă revenind în trupul ţării Transilvania, Basarabia şi Bucovina. Ar mai fi fost câteva mici teritorii, o parte în Banat, o alta în Apşa, pe care şi le-ar fi dorit re-înfrăţite, dar n-a fost să fie. În orice caz, în...

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia este un model pentru orice mamă creștină. Ea este pomenită în calendarul creștin în data de 17 septembrie, alături de cele trei fiice ale sale. Sofia era o tânără creștină care trăia în Italia, la Roma, în timpul împăratului păgân Adrian (117-138). S-a...

Secretele autobiografiei lui Mark Twain

Secretele autobiografiei lui Mark Twain

Genul autobiografic a cunoscut, în ultimele secole, un interes mereu crescând. De la autorii care-şi descriau experienţele religioase spre a le valorifica apoi în scop prozelitist şi până la cei care descriau propriile experienţe cotidiene, toţi autorii au revendicat...

Omul și dorința de a fi erou

Omul și dorința de a fi erou

„Care este diferența dintre un erou și un laș? Amândoi se simt exact la fel în interior: amândoi se tem de moarte, amândoi se tem că vor fi răniți. Singura diferență dintre cei doi se rezumă la ce anume fac ei. Omul laș refuză să înfrunte ceea ce are de înfruntat....

Regele Ferdinand

Carmen Sylva

Chipul cu care ne întâlnim azi e unul aparte. Întrupează întru totul zicala conform căreia, în spatele fiecărui bărbat puternic stă o femeie şi mai puternică. Este vorba despre o regină, cunoscută mai degrabă după pseudonomul ei literar, ce înseamnă, ad litteram,...

Mai multe din Eseu | Spiritualitate
Vinovatul dovedit

Vinovatul dovedit

Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, lui i se păru că sunt cam uşoare bucăţile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un ţăran şi le aşeză pe cântar. Când colo, ce să vezi?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată,...

Hristos te poate sprijini

Hristos te poate sprijini

Bătrânul Ioil îi spunea unuia dintre fiii săi duhovniceşti: „Aşează-te în genunchi şi zi: Ţine-mă Hristoase ca să nu mă despart de Tine”.

Rugăciune și răbdare

Rugăciune și răbdare

Sfântul Porfirie își sfătuia unul dintre ucenici: Nu te ruga lui Dumnezeu să te ridice din boli, ci într-armează-te cu Rugăciunea inimii şi ai răbdare. Vei avea de aici un mare câştig

Dragoste de mamă

Dragoste de mamă

O tânără domnişoară s-a întors acasă într-o după-amiază. Avusese o zi grea, cu multe probleme şi acum era obosită şi supărată. Mama ei, femeie în vârstă, s-a grăbit să-i iasă în întâmpinare. S-au aşezat împreună la masă, dar, ca orice mamă, a văzut de îndată tristeţea...

Sfânta Cruce

Sfânta Cruce

Se povesteşte că Sfânta Elena, mama Sfântului împărat Constantin cel e, a poruncit să fie făcute săpături pe Muntele Golgota, unde s-au descoperit trei cruci. Pentru a afla care este Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, a fost adusă o femeie bolnavă şi i s-a...

Taina Sfintei Spovedanii

Taina Sfintei Spovedanii

Discutând despre cele sfinte, un om îi spuse unui călugăr: - Părinte, eu cred în Dumnezeu, însă nu prea merg la Biserică. Nu am mai fost la slujbe sau la spovedanie de mult timp şi mi cred că este neapărat să mergi. Este suficient să crezi în Dumnezeu şi atât. -...