Această sărbătoare se prăznuieşte la data de 21 noiembrie. Ea nu se regăsește între sărbătorile vechi ale Bisericii şi nici nu este inclusă ca episod în Sfânta Scriptură[1], ci se află în evangheliile apocrife, precum Protoevanghelia lui Iacob.^[2] Sfântul Andrei Criteanul dă mărturie despre modul în care locuia prunca în templul din Ierusalim. Prăznuirea sărbătorii a fost amintită în veacul al VII–lea la Constantinopol, în vremea Sfântului Patriarh Tarasie.^[3] În Apus, Papa Grigorie al XI-lea a celebrat-o în anul 1374.^[4]

Din punctul de vedere al importanţei praznicului, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, numită în popor şi Vovidenia sau Ovedenia, intră în rândul sărbătorilor mari, fiind socotită, de regulă, între praznicele împărăteşti.^[5]  Ea a mai fost cunoscută și sub numele de Aducerea Maicii Domnului la templu. Se consideră că, la început, a existat o singură sărbătoare marială, care în Răsărit, înainte de Sinodul de la Efes (431), era numită Pomenirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria. În Antiohia această sărbătoare este consemnată la sfârşitul secolului al IV-lea şi era fixată în preajma Crăciunului, precum cea a Soborului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la 26 decembrie, din calendarul ortodox actual.^[6]

Despre naşterea, copilăria, viaţa ori adormirea Fecioarei aflăm cele mai multe detalii cu precădere din Sfânta Tradiţie. Protoevanghelia lui Iacov în cel de-al VII-lea capitol ne prezintă acest eveniment al Intrării.^[7]

Sfânta Scriptură ne-o înfăţişează într-un mod figurat în cuprinsul Vechiului Testament,^[8] mai cu seamă în Psalmul 44, iar în Noul Testament avem evenimente legate de Maica Domnului la Buna Vestire, la Naşterea Domnului, la Circumciziune, cu Iisus la 12 ani în templu, la nunta din Cana Galilei, la Răstignirea Domnului, în preajma Apostolilor la Pogorârea Duhului Sfânt.

Momentul sărbătorii ne prilejuieşte înţelegerea purtării de grijă a lui Dumnezeu arătată Fecioarei Maria de la o vârstă atât de fragedă. Maria a fost aleasă să devină, mai apoi, templul curat al trupului lui Iisus ce se va naşte din ea. Tema Templului din praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică lasă să se întrezărească viitoarea Biserică-Trup a lui Hristos, Mântuitorul lumii.

Prunca Maria este însoţită de părinţii ei, Ioachim şi Ana, alături de tinere fecioare cu făclii aprinse, care o conduc la templu, spre consacrare. Aici, ea a fost întâmpinată şi primită de preotul Zaharia, care a aşteptat-o în faţa uşilor Sfintei, pe cea dintâi treaptă a scării. Cu toate că intrarea în Sfânta Sfintelor avea loc o singură dată pe an, fiind prerogativa Marelui Preot, Sfânta Tradiţia ne istoriseşte faptul că Maria a intrat direct în acest spaţiu sacru, ca semn al alegerii sale divine.^[9]

Iconografia temei

Cea dintâi reprezentare iconografică se pare că este aceea dintr-o biserică rupestră din Capadocia, din veacul al IX-lea.^[10] Printre cele mai vechi şi frumoase exemple din spaţiul răsăritean reţinem Menologul lui Vasile (979-984) sau mozaicul de la mănăstirea Dafni din secolul al XI-lea. Dintre detaliile specifice temei menţionăm prezenţa făcliilor aprinse din mâinile tinerelor fecioare, ce sunt considerate reminiscenţe din ritul nupţial al Antichităţii. În aria artei occidentale, această temă surprinde prin caracterul tradiţional descris de apocrife. Detalii de acest gen pot fi văzute, în anumite modele de retabluri şi tablouri religioase din perioada Evului Mediu sau mai târziu.^[11]

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, tempera pe hârtie, sec. al X-lea, Menologul lui Vasile, Constantinopol

1. Maica Domnului

Scena compune de la stânga spre dreapta momentul în care Maria, asemeni unei prunce, copile, păşeşte în curtea templului, lângă intrarea în Sfânta, fiind întâmpinată de preotul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Se aminteşte că arhiereul a dus-o pe Fecioară în cele mai dinăuntru ale templului, unde numai preotul intra o dată pe an. Maria a rămas doisprezece ani, în cuviinţă, până s-a apropiat vremea Bunei Vestiri.^[12]

Ea este redată în plină mişcare, cu braţele cuprinzătoare către Zaharia. Vârsta la care ea a fost consacrată Domnului a fost de trei ani. Îmbrăcămintea şi elementele caracteristice tipologiei mariale corespund întru totul descrierii din Erminie.

De asemenea, este reprezentată din nou la capătul treptelor ce corespund celor cinsprezece psalmi ai treptelor,^[13] acolo unde este întâmpinată de îngerul Domnului, care îi slujeşte.

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, fildeș, sec. al X-lea, Muzeul Bode, Berlin

2. Preotul Zaharia

Zaharia, cel ce a avut privilegiul de a o primi pe Fecioară la templu, este figurat asemenea unui bătrân, având barba și părul albe și îmbrăcat în haine preoțești. Atitudinea sa este primitoare față de Născătoarea de Dumnezeu, către care își îndreaptă brațele. Totodată, el face gestul plecăciunii, având spatele aplecat și genunchii îndoiți. Pe cap se observă un acoperământ de dimensiuni mici ce face trimitere la elementele de recuzită specifice clerului mozaic. Pelerina largă ce îi acoperă umerii și cade amplă în spate este colorată, cu precădere în roșu. În multe fresce grecești și sârbești mantia sa este decorată pe toată întindrea ei cu litere și înscrisuri ca un felon letrist. Simbolistica acestui detaliu regăsit și în alte veșminte ale profeților este o aluzie în iconografie la îngereștile table ale Legilor.^[14] El poartă nimb, la fel ca și Îngerul Domnului, Sfinții Ioachim, Ana și Fecioara Maria.

 Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, tempera pe lemn, sec. al XVI-lea, colecție privată, Canada

3. Sfinții Ioachim și Ana

În scena Intrării, alături de Fecioară se află părinţii ei. Reţinem că acest eveniment al ducerii Mariei la templu sau la biserică a fost făgăduit lui Dumnezeu de către Ana, care stearpă fiind, a rugat, alături de Ioachim, pe Domnul să le dăruiască un copil.^[15] Drepții Ioachim şi Ana sunt pictaţi în dosul cortegiului de tinere fete ce poartă făclii aprinse în mâinii. Ei o însoţesc pe Maria la templu, iar rareori o țin în brațe.

În unele icoane de proveniență slavă, dar și grecească, cei doi se află în imediata apropiere a Mariei, în centrul compoziției. Ei sunt pictați în mișcare simetrică, întinzând mâinile în semn de dăruire.

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, tempera pe lemn, sec. al XV-lea, Grecia

4. Tinerele fete

Însoțitoarele Fecioarei sunt prezente în icoană, ele fiind reprezentate, când înaintea cortegiului, când îndărătul lui. În anumite exemple numărul lor este în jur de șapte (sau opt fiind numere simbolice), dar acest lucru se întâmplă atunci când iconograful are suficient spațiu de redare. Întotdeauna poartă lumini aprinse, fiind îmbrăcate în straie de sărbătoare, ca și când acest eveniment este unul oficial, solemn.^[16] Spre deosebire de Fecioara şi de Sfânta Ana ce poartă maforion, fetele au capul descoperit.

5. Elemente de arhitectură

Pictorii au imaginat acest moment festiv ilustrând trei elemente de ordin arhitectural și simbolic: Curtea templului, Sfânta și Sfânta Sfintelor.

1. Curtea templului. Scena se petrece în interiorul curții templului sugerată de existența vălului roșu. Clădirea, porticurile ori acoperișul nu ne duc cu gândul la un templu oriental, ci dimpotrivă, ele sunt imaginate cu cupole, specifice bisericilor creștine. După Origen, cele trei părți ale templului simbolizează cele trei trepte ale vieții duhovnicești. Curtea semnifică viața activă a omului ce tinde să se elibereze de patimi. Din acest punct de vedere, prezența părinților și a Fecioarei denotă dorința lor de a-și încredința fiica preotului și implicit lui Dumnezeu. Gesturile lor exprimă acest deziderat.
2. Intrarea în Sfânta. În partea opusă templului se găsește Sfânta, definită de o construcție simbolică asemenea unui baldachin înalt în fața căruia se găsește preotul Zaharia. El este așezat pe prima treaptă a unei scări ce cuprinde un număr de cincisprezece trepte și evocă cei cincisprezece psalmi ai treptelor. Acest spațiu sugerează cea de a doua etapă a vieții duhovnicești, mai precis, vederea lui Dumnezeu în creație, ce va duce la unirea cu El. Maria este pictată, pășind victorioasă și ridicându-și mâinile către Zaharia spre a fi dusă înăuntrul templului.
3. Sfânta Sfintelor. Acest detaliu, deosebit de important, se regăsește în partea superioară a baldachinului amintit și este închipuit tot precum o construcție minimală, ce se finalizează cu un acoperiș oriental. Porțile acestuia sunt închise fiindcă sunt simbolul vederii curate a lui Dumnezeu. În fața Fecioarei se află pictat un înger ce reflectă grija deosebită a lui Dumnezeu spre întărirea și creșterea ei cu pâine cerească. Petrecerea Mariei la templu s-a manifestat printr-o permanentă grijă și slujire, atât prin rugăciune, cât și prin rucodelie (lucrul de mână în acest context).

Dionisie din Furna descrie scena: templu [mare]şi la margine, în faţa uşii, pe cele trei trepte, proorocul Zaharia, îmbrăcat în veşminte arhiereşti, şi stând [cu cuviinţă], îşi întinde mâinile înainte, şi Prea Sfânta Fecioară, fiind de trei ani, se suie pe trepte înaintea lui, având o mână întinsă către el, şi în cealaltă ţinând o făclioară. Şi dinapoia ei Ioachim şi Ana, uitându-se unul la altul şi arătându-şi-o. Şi lângă ei mulţime de fecioare purtând făclii. Şi deasupra tempului un baldachin frumos [împodobit], sub care şezând Prea Sfânta Fecioară primeşte pâinea pe care arhanghelul Gavriil i-o aduce, şi o binecuvântează.^[17]

Reluând şirul prezentării praznicului în diversitatea sa liturgică, reţinem că în troparul de la Vecernia sărbătorii se face referire nu doar la momentul sărbătoresc, ci şi la importanţa Fecioarei în actul naşterii Domnului: Astăzi înainte-însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Templu lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm. Bucură-te, plinirea rânduielii Ziditorului (Tropar, glasul al 4-lea).^[18]

În Acatistul sărbătorii se consemnează: Pe cea mai aleasă din toate neamurile, pe Sfânta Pruncă care se aduce astăzi de Sfinţii săi Părinţi în Biserica Domnului şi se aşează în Sfânta Sfintelor, spre sălăşuirea Împăratului tuturor, cu cântări de laudă şi cu mulţime de făclii să o întâmpinăm. Iar tu, care ai milostivire nemărginită, slobozeşte-ne din toate nevoile pe noi care îţi cântăm: Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară.(Condacul I).^[19]

În acelaşi context, îi sunt atribuite unele ca acestea: vasul cel sfinţit, că David mai înainte a proorocit despre Intrarea ta în Sfânta Sfintelor, că ai fost hrănită de îngeri, cortul lui Dumnezeu, singura binecuvântată între femei, scaunul Stăpânului, sălăşuirea luminată a Mântuitorului, izvorul darului, mieluşea curată, porumbiţă neântinată, Maica luminii, Pruncă cu trupul, desăvârşită cu sufletul, locul bucuriei, că ai sticat blestemul Evei, crin cu dulce miros, mirul cel de mult preţ, holdă nearsă, spic Dumnezeiesc, luceafărul dimineţii, că ai purtat pe soarele Hristos, uşa prin care a trecut Cuvântul, cea cu totul lăudată, scara care înalţi pe cei de pe pământ la cer, că prin tine am văzut lumina, stea neapusă, că ai deschis raiul cel închis, mântuirea credincioşilor, vasul mirului celui dumnezeiesc, folositoarea lumii.^[20]

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, mozaic, sec. al XIV-lea, Mănăstirea Chora, Constantinopol

Printre exemplele valoroase ce înfăţişează momentul sărbătoresc al Intrării în Biserică a Maicii Domnului se află şi mozaicul de la Biserica Mănăstirii Chora, din veacul al XIV-lea. Maria păşeşte în curtea templului, lângă intrarea în Sfânta, fiind întâmpinată de preotul Zaharia, care se află pe prima treaptă a scării. Se aminteşte că arhiereul a dus-o pe Fecioară în cele mai dinăuntru ale templului, unde numai preotul intra o dată pe an. Ea este redată cu braţele întinse către Zaharia. Totodată, prunca este închipuită încă o dată, la capătul scării. Acolo, este primită de îngerul Domnului, ce îi slujeşte. În partea de jos, alături de Fecioară se află părinţii ei. Dreptul Ioachim şi Ana sunt poziţionaţi înaintea unei tinere fete ce poartă o făclie aprinsă. Baldachinul templului este inspirat din arhitectura bisericilor de rit răsăritean. Cromatica mozaicului, ca de altfel şi elementele ce îl compun sunt mult simplificate, în sensul redării concentrate a temei. Nuanţele rafinate de gri verde şi gri violet se armonizează cu aurul fondului. Strălucirea mozaicului, simplitatea tratării dovedesc o bună ştiinţă a compoziţiei, dar şi o extraordinară forţă de expresie, sugerată de artistul anonim.^[21]

Savu Moga, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, culori de apă pe sticlă, 1860, Colecţia Ciobanu, București

Realele calităţi ale picturii lui Moga – siguranţă, claritate, supleţe, frumuseţe tipologică – sunt evidente în această icoană, în care desenul, subliniat de uşoare umbre gălbui şi petele verzi ale veşmintelor, trăieşte pe fondul din hârtie colorată în gri. Procedeul simplificat al execuţiei (înlocuirea fondului pictat cu o hârtie aşezată în dosul sticlei), Moga l-a pictat cu remarcabile rezultate, dar nu pentru multă vreme şi în puţine icoane.

În această rezolvare bicromatică a temelor, autorul individualizează tipurile iconografice şi modelează capetele în degradeuri ce se obţin cu greutate în pictura pe sticlă.^[22]

Concluzii

Finalizând, reținem că tema icoanei, odată consfințită, va fi urmată cu strictețe de către iconari și predată generațiilor viitoare. Caracteristică rămâne schema iconică de unde nu lipsesc personajele principale, episodul cu îngerul și fecioarele însoțitoare. Specifică este tradiția locală în care observăm pătrunderea figurilor când din dreapta, când din stânga. Totodată, menționăm că fiecare arie geografică înnobilează imaginea cu un aport semnificativ în ceea ce privește: structura desenului, proporțiile personajelor și armonia cromatică. În lăcașurile de cult, tema se găsește în registrul imediat următor cu icoana Nașterii Născătoarei de Dumnezeu.

În final, recitind troparul praznicului, ce sintetizează evenimentul, ne considerăm și noi martori și vestitori ai Intrării Preasfintei Fecioare Maria în Biserică: Astăzi înainte însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, Împlinirea rânduielii Ziditorului (Glasul 4).

[1] Parte din acest material se află în cartea autorului. Marcel Ghe. Muntean,  Iconografia picturii bizantine. Icoanele prăznicare ale Maiciii Domnului și ale Sfinților, Ed. Renașterea, Cluj Napoca, 2015, pp. 28-40.

[2] Vasile Turcu, Începutul creştinismului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2005, p. 184.

[3] Proloagele, Vieţile Sfinţilor şi cuvinte de învăţătură pe luna Noiembrie, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, p. 74. Se consideră că Sfinţii Părinţi au ţinut sărbătoarea din anul 750.

[4] Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Ed. Sophia, Bucureşti, 2003, p. 166.

[5] Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica generală, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1993, p. 188.

[6] Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica general, p. 189.

[7] Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica generală, p. 189.

[8] Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, București, 2000, p. 96. Aduce-se-vor împăratului fecioare în urma ei, [prietenele ei se vor aduce ție…] aduce-se-vor în locașul împăratului.

[9] Michel Quenot, Învierea şi Icoana, Ed. Christiana, Bucureşti, 1999, p.140.

[10] Evangheliile apocrife, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 49.

[11] Louis Réau, Iconogrphie de L’Art Chrétien, t. II, Ed. Presses Universitaires de France, Paris, 1957, p. 165.

[12] Mineiul pe Noiembrie, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1983, p. 293.

[13] Louis Réau, Iconogrphie de L’Art Chrétien, t. II, p. 164. Psalmii 120-134 erau intonați de pelerini, în urcuşul lor la Ierusalim.

[14] Sorin Dumitrescu, Noi şi icoana 31+ 1 iconologii pentru învăţarea icoanei, Ed. Fundaţia Anastasia, Bucureşti, 2010, p. 321.

[15] Proloagele, Vieţile Sfinţilor şi cuvinte de învăţătură pe luna Noiembrie, p. 74.

[16] Epifanie Monahul, Simeon Metafrastul, Maxim Mărturisitorul, Nașterea,Viața și Adormirea Maicii Domnului, Ed. Deisis, Sibiu, 2007,  p. 225.

[17] Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, p. 138.

[18] Mineiul pe Noiembrie, p. 280.

[19] Acatistele Maicii Domnului, Ed. Anestis, Bucureşti, 2006, p. 70.

[20] Acatistele Maicii Domnului, pp. 70, 80.

[21] Viktor Lazarev, Istoria picturii bizantine, vol. III, Ed. Meridiane, București, 1980, p. 16.

[22] Iuliana Dancu Dumitru Dancu, Pictura țărănească pe sticlă, Ed. Meridiane, București, 1975, p. 264.