Frate cu Sfântul Simon Petru, Sfântul Andrei era fiul pescarului Iona, fiind din Betsaida, localitate aşezată pe ţărmul lacului Ghenizaret[1]. La început a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, pregătindu-se pentru venirea lui Mesia. De la Sfântul Ioan Înaintemergătorul a auzit cuvintele transcrise de Sfântul Evanghelist Ioan: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii (Ioan 1, 29). Mai apoi, când îl va descoperi pe Mântuitorul, tot el i se va adresa lui Simon Petru: Am găsit pe Mesia (Ioan 1, 41). Momentul definitoriu şi întâlnirea cu Hristos s-au realizat atunci când, împreună cu fratele său, Sfântul Andrei arunca mrejele în mare, iar El le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El (Matei 4, 19-20 şi Marcu 1, 16-18).^[2]

În cadrul grupului de apostoli un rol semnificativ l-au avut primii patru ucenici: Simon Petru și Andrei, fratele său, deja menționați, și Iacob și Ioan, fiii lui Zevedeu.

Sfântul Apostolul Andrei, cel ce L-a aflat pe Mesia, a colindat lumea, ajungând până la noi, încreştinându-ne. El a fost printre marii misionari ai începuturilor Bisericii creștine, activitatea lui fiind menţionată în Noul Testament, prin texte cu conţinut general (Marcu 16, 20), confirmată în scrierile istorice din primele patru secole şi descrisă amănunţit în izvoarele hagiografice.

Numele său este enunțat de 12 ori în cuprinsul Noului Testament. Avem două menţionări în Sfânta Evanghelie, legate de două momente semnificative în care Apostolul Andrei este prezentat cu numele: la înmulţirea pâinilor (Ioan 6, 8-9)^[3] şi după învierea lui Lazăr, când, aflat în Betania, Îl vesteşte pe Domnul elinilor (Ioan 12, 20-22).^[4] În scena înmulțirii minunate a pâinilor el este cel care află, în mulțime, băiatul care avea cele cinci pâini de orz și cei doi pești, aducându-l înaintea lui Iisus.

Începând cu anul 33, după Pogorârea Duhului Sfânt – moment al întemeierii Bisericii creștine de la Ierusalim, împreună cu ceilalți Sfinți Apostoli a propovăduit dreapta credință. Unii istorici, cercetători și teologi consideră că, Sfântul Apostol Andrei a fost cel ce a adus cuvântul evanghelic pe meleagurile dintre Dunăre și Marea Neagră, în Sciția Minor.^[5]

Propovăduirea sa a avut loc, după alte izvoare, în Bizanț unde a hirotonit un episcop pe nume Stahie sau Amplias, a trecut mai apoi în Macedonia și Tesalia, ajungând în orașul Patra.^[6] Aici, a convertit mai mulți creștini, printre aceștia aflându-se și Maximila, sora proconsuluilui Egeas, al Ahaiei.

Prins și supus la chinuri și întemnițare, Sfântul Andrei a fost răstignit pe o cruce în formă de X, cunoscută drept Crucea Sfântului Andrei. Evenimentul se consideră că a avut loc la sfârșitul secolului al II-lea, în ziua de 30 noiembrie, anul muceniciei situându-se între domnia lui Domițian (81-96) și persecuția împăratului Nero (54-68).

Cultul

Primele referiri legate de activitatea misionară și prezența Sfântului Andrei le găsim într-un sinaxar constantinopolitan ce amintește de pătimirea sa la data de 30 noiembrie – după ce a propovăduit în toată regiunea Bitiniei și Pontului, în provinciile romane Tracia și Sciția.^[7] Tot la fel, într-un alt sinaxar al Bisericii din Constantinopol se menționează că lui Andrei, celui Întâi chemat, i-au căzut la sorți Bitinia, părțile Pontului Euxin (Marea Neagră) și ale Propontidei, cu cetățile Calcedon și Bizanț, Macedonia, Tracia și regiunile care se întind până la Dunăre, Tesalia, Elada, Ahaia și cetățile  Amnsos, Trapezunt, Heracleea și Amastris.

După moartea sa mucenicească, moaștele sale s-au păstrat în cetatea Patras până în anii 257- 356, când împăratul Constanțiu le-a dus la Constantinopol, în Biserica Sfinții Apostoli.

În jurul anului 850, basileul Vasile I Macedoneanul restituie creștinilor din orașul Patra capul Sfântului Apostol Andrei. După cea de-a IV-a Cruciadă din anul 1204, cardinalul Petru din Capua a dispus ca moaștele Sfântului să fie depuse în Catedrala din Amalfi, Italia, iar mai târziu, în anul 1462, capul Apostolului va fi așezat într-o biserică din Roma. Aceste odoare de mare preț au fost restituite Mitropoliei din Patra, abia în anul 1964.^[8]

O istorie tot la fel de zbuciumată a avut și crucea din lemn de măslin a martirajului său. A fost adusă din Peloponez în orașul Djon, din Franța, fiind, mai apoi păstrată în Mănăstirea Weaurne de lângă Marsilia. Se consfințește faptul că, în anul 1250, crucea exista încă în același oraș. Mitropolitul Nicodimos al Patrei a vizitat locul, găsind în anul 1979 un fragment, o bucată din crucea Sfântului Andrei, iar mai apoi această relicvă sfânta a fost adusă în Patra, în anul 1980.^[9]

Acatistul, ce îi poartă numele, așează la loc de adâncă cinstire, prin cuvinte de laudă, viața, propovăduirea, credința fierbinte și martiriul său. Încă din icosul întâi și al II-lea se reliefează începutul apostoliei lui Andrei, întâiul chemat. Bucură-te, că mai întâi ai avut pe Sfântul Ioan Botezătorul ca dascăl; Bucură-te, că te-ai făcut cu multă credinţă ucenic al lui Hristos; Bucură-te, primitorule al Duhului Sfânt în limbi de foc.^[10] Cel de-al III-lea și al IV-lea icos scot în evidență vestirea Evangheliei la poparele păgâne, dar și chinurile îndurate de Sfânt: Bucură-te, că tu ai propovăduit credinţa cea dată de Domnul Iisus Hristos; Bucură-te, învăţătorul dreptei credinţe; Bucură-te, că ai răstignit cele lumeşti şi întru tine vieţuieşte Iisus Hristos.^[11] În continuare, acatistul înfățișează atașamentul nemijlocit și puterea credinței, care l-au arătat oamenilor pe Sfântul Apostol, nu ca pescar de pește, ci de oameni, detalii întâlnite în cel de-al V-lea și al VI-lea icos. ^[12] În icoasele următoare, respectiv cel de-al VII-lea, al VIII-le și al IX-lea, Întâiul Apostol este invocat spre a fi de ajutor celor în nevoințe și greutăți, amintindu-se importanța sa în actul de mijlocire către Hristos Domnul: Bucură-te, cel prin care Hristos mântuieşte sufletele noastre; Bucură-te, gură care vesteşti pe Hristos Dumnezeu; Bucură-te, povăţuitorul şi lumina orbilor. ^[13] În aceleași cuvinte de laudă și de mângâiere se exprimă și versurile icoaselor al X-XII, vestind pe Alesul lui Dumnezeu, chemat să se bucure în Împărăția lui Dumnezeu, după primirea caznelor și a morții sale mucenicești: Bucură-te, că prin sfintele tale rugăciuni Domnul ne trimite milele Sale bogate; Bucură-te, luminătorul cel preamărit al mucenicilor; Bucură-te, Apostole Andrei, nume preascump şi dulce nouă, drept-credincioşilor.^[14]

În Mineiul pe Noiembrie se amintește, din nou, că sorții i-au căzut Apostolului Andrei să predice în spațiul românesc, azi al Mării Negre, până la gurile Dunării, reliefând cu pregnanță acest adevăr: pe păgânii care nu știau de Dumnezeu, ca dintr-un adânc de necunoștință, i-a vânat cu mreaja cuvintelor sale.^[15]

Iconografia temei

Dionisie din Furna, în Erminia sa, menţionează modul în care trebuie pictat în spaţiul bisericilor: Andrei, bătrân, cu părul încârlionţat, cu barba despărţită în două părţi, ţinând în mână o cruce şi o hârtie înfăşurată.^[16] În ceea ce priveşte martiriul său, este de asemenea însemnat: [Sfântul] apostol Andrei [cel întâi chemat], fiind răstignit cu capul în jos [de locuitorii din Ahaea subt un măslin], (pe o cruce rezemată pe un braţ:), se săvârşeşte.^[17]

Erminia mai amintește și de alte reprezentări ale Sfântului Apostol Andrei: a) În icoanele cu Sfântul Ioan Botezătorul mărturisind despre Hristos (pe Care Înaintemergătorul îl arată Sfinților Apostoli Andrei și Ioan, în a doua scenă fiind reprezentat, tot Sfântul Andrei aducându-L înaintea Mântuitorului pe fratele său Petru, în timp ce Filip îl aduce pe Natanael. b) În icoana minunea potolirii vânturilor și mării de Mântuitorul, Sfântul Apostol Andrei este zugrăvit ținând cârma corabiei. c) În icoana înmulțirii pâinilor, Sfântul Andrei este reprezentat, împreună cu Filip, lângă Mântuitorul. d) În icoana Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, este zugrăvit împreună cu Sfântul Apostol Ioan, îngropând trupul Înaintemergătorului. e) În icoana Judecății de Apoi din pridvorul bisericii: Sfântul Andrei este reprezentat în ceata Apostolilor, îmbrăcați în haine albe și stând pe tronuri de o parte și de alta a lui Hristos, în partea dreaptă, al treilea de la margine, între Simon Canaaneul și Ioan; ține în mână o hârtie cu zicerea: Luați aminte la voi înșivă și la toată turma.

În spaţiul Bisericii Ortodoxe Sfântul Apostol Andrei este pictat în registrul al doilea pe iconostas, în rândul Sfinţilor Apostoli, pe tamburul cupolei centrale de pe naos şi în scenele complexe din viaţa lui Iisus, precum: Chemarea Apostolilor, Înmulţirea Pâinilor, Predica de pe munte, Minunile, Patimile, Înălţarea, Cincizecimea, Judecata de Apoi. În icoanele împărăteşti, atunci când este icoană de hram, este reprezentat bust, binecuvântând, cu un filacter în mână. De multe ori este zugrăvit cu aceleaşi atribute, purtându-şi crucea martiriului său şi având plasa de peşti la picioarele sale.

Sfântul Apostol Andrei apare zugrăvit și în alte ipostaze, precum: 1. Portretul, bustul Sfântului Apostol Andrei. 2. Sfântul reprezentat singur sau în ceata Sfinților Apostoli în picioare. 3. Sfântul reprezentat în cicluri iconografice.

1. Portretul și bustul Sfântului Apostol Andrei

După cum am punctat anterior în ceea ce privește portretul său, detaliile și indiciile date de Dionisie sunt puține. Ele se concentrează la figurarea unui bărbat bătrân ce are în mâinile sale crucea – semnul martiriului și filacterul înfășurat. Portretul lui e dominat de părul cârlionțat și barba redată despărțită în două.^[18]

Acest tip iconografic a fost încetățenit, cu precădere, în arta bizantină, trecând mai apoi și în cea apuseană. Cu intensitate, figura sa e sugerată uneori cu pregnanță spiritualizată, iar alte ori cu o notă de umanism accentuat. Fața prelungă și ochii expresivi în contrast cu părul desenat în șuvițe ample, câteodată amintindu-ne de alte figuri ale Vechiului Testament, precum Proorocul Ilie sau Ioan.

Un mozaic din veacul al VI-lea ni-l înfăţişează pe Sfântul Apostol Andrei ca pe un bărbat matur, cu trăsături ascetice, cu ochii vii, pătrunzători, cu o privire ce degajă atât mângâiere cât şi forţă, chipul semănând cu cel al Sfântului Ioan Botezătorul – părul răvăşit şi barba în râuri. Poziţionarea expresivă a părului şi a bărbii desfăşurate în două părţi simetrice sunt detalii ce ţin de tipologia Sfântului, ele fiind amintite de Dionisie. Este expresia unui Sfânt Andrei învingător cu arma cuvântului şi a harului dumnezeiesc, un Sfânt Andrei vertical şi puternic.

Sfântul Apostol Andrei, mozaic, sec. al VI-lea, Bazilica San Vitale, Ravenna

Sfântul Apostol Andrei, mozaic, sec. al VI-lea, Biserica Panaia Kanakaria

Cu aceleași caracteristici, ne întâmpină și mozaicul din Biserica Kanakaria, din secolul al VI-lea.

Din punct de vedere compozițional, este vorba de un bust încadrat într-un cerc sau medalion. În jurul chipului se citesc de o parte și de alta literele grecești cu majuscule ΑΝΔΡΕΑΣ. Doar cromatica pare mai domolită și mai armonioasă din cauza folosirii, cu precădere, a culorilor de sienă naturală cu alb și gri.

Sfântul Apostol Andrei este redat din față sau frontal. El ne privește cu înțelepciune și credință. Și în acest caz ochii reprezintă centrul chipului său. Părul este desenat în șuvițe simetrice, încadrând fața prelungă cu accente spirituale.

Sfântul Apostol Andrei, frescă, sec. al VII-lea, Bazilica Santa Maria Antiqua, Roma

Rafinamentul unei scriituri dinamice pare să stigmatizeze fresca ce provine din Biserica Santa Maria Antiqua de la Roma. Sfântul este figurat din semiprofil, expresia ochilor săi ce privesc adânc și vioi spre privitor dau sentimentul prezenței sale. Este un bust figurat într-un medalion de culoarea ocru-galben. În jurul portretului său observăm o cruce mică și citim literele scrise cu inițiale: ANDREAS.

Sfântul Apostol Andrei, tempera pe lemn, sec. al XIV-lea, Walters Art Museum, Baltimore

Cu o notă specifică tradiției, pare să se configureze și icoana de la Walter Museum din Baltimore. Cu siguranță, icoana face parte din ansamblul registrului superior cu Apostoli, întrucât este redat întors spre stânga, ținând în mâinile sale un rotulus înfășurat. Simplitatea cromatică a imaginii este dată de acordul complementar dintre roșu hitonului și verdele închis al mantiei.

Sfântul Apostol Andrei, tempera pe lemn, sec. al XVI-lea

Sfântul Apostol apare, aşa cum de cele mai multe ori ar fi de dorit să-l vedem în sfintele noastre biserici. Simplitatea covârşitoare a armoniei cromatice reduse la albastrul și verdele curat redau icoanei măreţia ei ancenstrală. Liniile desenului sunt ample, ele fiind totodată îndatorate stilului cretan, întrucât întreaga reprezentare iconografică aparține școlii cretane de pictură. Detaliile nu sunt neglijate, accentul punându-se pe portret. Astfel, descoperim un apostol împăcat cu sine, având sentimentul datoriei împlinite, adânc întipărit în priviri; cu trupul, stigmatizat de suferinţe, posturi şi drumuri obositoare. Nici o altă înfățișare a sa nu impresionează, nu trezeşte mai mult respect şi evlavie. Mâna binecuvântând ne conduce spre centrul icoanei. Alături de cele două mâini, cea care blagoslovește și cea care susține un filacter înfășurat, ochii ne privesc pătrunzător şi puternic, dar şi cu căldură, intrând într-un dialog permanent şi transcendental cu noi, şi prin ei, cu Dumnezeu.

Sfântul Apostol Andrei, tempera pe lemn, prima jumătate a sec. al XVI-lea

În icoana cretană îl vedem pe Sfântul Apostol Andrei bust, având în mâna stângă un pergament înfăşurat, în vreme ce mâna dreaptă o are în gestul binecuvântării. Culorile în acorduri echilibrate de verde crom, gri albastru, sienă, roșu și alb, compun silueta verticală a Apostolului.

Expresia chipului său, cu ochii încadrați de sprâncenele arcuite şi cu barba lungă, denotă multă blândeţe, bunătate, înţelegere şi sfinţenie.

2. Sfântul reprezentat singur sau în ceata Sfinților Apostoli în picioare

Andrei Rubliov, Sfântul Apostol Andrei, tempera pe lemn, sec. al XIV-lea. Sfântul Apostol Andrei, tempera pe lemn, sec. al XVII-lea

Cele două reprezentări aparțin iconografiei ruse. Cu siguranță ele provin din registrul superior al iconostasului, unde Sfântul Andrei aparține celor 12 Apostoli care îl încadrează pe Hristos în scena Deisisului. Prima reprezentare este a binecunoscutului iconar Andrei Rubliov, iar cea de-a doua a unui pictor iconograf rus din veacul al XVII-lea. În ambele redări îl vedem pe Apostolul Andrei, stând în picioare, având filacterul închis ori susținând Sfânta Evanghelie, de asemenea închisă. Chipul său degajă o expresie de dragoste divină, iar poziţia trupului şi a membrelor, capul uşor înclinat, descriu o mişcare domoală şi liniştită. Dacă în primul exemplu culorile de verde și albastru au o dominantă mai pastelată, îndatorată trecerii timpului, cel de-al doilea, este cu siguranță mai proaspăt în armonia de ansamblu. Albastrul profund și roșul ardent construiesc unitatea armonioasă a temei. Portretul Sfântului Andrei se evidențiază prin detaliile anatomice ce descriu elementele tipologiei sale bizantine: fața prelungă, chipul bătrân, barba și părul de culoarea albă.

3. Sfântul reprezentat în cicluri iconografice

Duccio di Buoninsegna, Chemarea Sfinților Andrei și Petru, tempera pe lemn, 1308-1311, National Gallery of Art, Washington

Cu o sensibilitate și un rafinament al desenului și al culorilor, Duccio, moștenind tradiția bizantină, alege o compoziție echilibrată și așează cele trei personaje, asimetric. Centrul este dominat de cei doi Apostoli în barcă. Andrei este cel cu veșmânt roșu, în vreme ce în albastru-gri este definit Apostolul Petru.

Hristos reprezentat din semiprofil are mâna întinsă, cu palma arătând spre ei, poziție ce definește sensul chemării. În fundal se observă fondul de aur, ca o moștenire a artei bizantine, ce i-a stat drept model artistului italian, care a activat la începutul Renașterii.

În finalul prezentării noastre accentuăm ideea că Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, a fost perceput ca un încreştinător al poporului nostru. Este de la sine înţeles motivul pentru care trebuie să-i acordăm acestui sfânt cinstea cuvenită și să aprofundăm rolul misionar pe care l-a avut în această parte de lume.

Prin Apostolul Andrei, Iisus Hristos ne-a vorbit nouă. Fiul lui Iona din Betsaida Galileii, fratele lui Petru, a venit să ne transfigureze şi să ne arate cerul cu toată frumuseţea lui. Aşa cum se adresa Sfântul Pavel creştinilor din Asia Proconsulară, poate şi Sfântul Andrei a spus creştinilor din Scythia Minor: Deci dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu (Efeseni 2, 19).

În încheiere ne amitim împreună de troparul sărbătorii, care sintetizează viața, misiunea și martiriul Sfântului Apostol Andrei, rugându-l să mijlocească la tronul Împăratului cel Veșnic, pentru noi: Fiu al Galileei și frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel minunat, iar de la mormântul tău din Patra chemi popoarele la Dumnezeu și atunci ne-ai umplut de bucurie când în România iarași ai venit, unde pe Hristos Domnul L-ai propovăduit. (Glasul 1)

Cu reverență, în ziua de mare sărbătoare a Sfântului, Întâiului chemat, Apostol Andrei, aducem urarea noastră Înaltpreasfințitului Mitropolit Andrei: Întru mulți și binecuvântați ani!

[1] O parte din acest studiu apare și în cartea autorului Muntean Gh. Marcel, Iconografia picturii bizantine. Icoanele prăznicare ale Maicii Domnului și ale sfinților, Ed. Renașterea, Cluj- Napoca, 2016, pp. 127-140.

[2] Pr. Dr. Sabin Verzan, Sfântul Apostol Andrei, Ed. Diaconul Coresi, București, 1998, p. 26.

[3] Pr. Dr. Sabin Verzan, Sfântul Apostol Andrei, pp. 76-78.

[4] Pr. Dr. Sabin Verzan, Sfântul Apostol Andrei, pp. 79, 80.

[5] Sfântul Apostol Andrei ocrotitorul României-începătorul Botezului în poporul român, Ed. Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, București, 2011, p. 6.

[6] Pr. Dr. Sabin Verzan, Sfântul Apostol Andrei, p. 192. Numele Amplias este întălnit în la Sfântul Pavel în Epistola cătrea Romani (16, 18): Îmbrățișați pe Amplias, iubitul meu în Domnul.

[7] Pr. Dr. Sabin Verzan, Sfântul Apostol Andrei, p. 6.

[8] Pr. Dr. Sabin Verzan, Sfântul Apostol Andrei, pp. 7, 8.

[9] Viața și Acatistul Sfântului Apostol Andrei, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2003, pp. 18, 19.

[10] Viața și Acatistul Sfântului Apostol Andrei, pp. 24, 26.

[11] Viața și Acatistul Sfântului Apostol Andrei, pp. 28, 30.

[12] Viața și Acatistul Sfântului Apostol Andrei, pp. 31, 33.

[13] Viața și Acatistul Sfântului Apostol Andrei, pp. 35, 38, 40.

[14] Viața și Acatistul Sfântului Apostol Andrei, pp. 41, 43, 45.

[15] Mineiul pe Noiembrie, ediția IV, Ed. I.B.M. B. O. R., București, 1970, p. 402.

[16] Erminia picturii bizantine după versiunea lui Dionisie din Furna,  Ed. Mitropolia Banatului, Timişoara, 1979, p. 197.

[17] Erminia picturii bizantine după versiunea lui Dionisie din Furna, p. 249.

[18] Erminia picturii bizantine după versiunea lui Dionisie din Furna, p. 149.