Se împlinesc 14 ani de la trecerea în veșnicie a arhim. Arsenie Papacioc, duhovnicul condamnat pe nedrept la 20 de ani de muncă silnică de către autoritățile regimului comunist și urmărit o viață întreagă de Securitate.

Arhim. Arsenie Papacioc s-a născut în data de 15 august 1914, cu numele de botez Anghel, în satul Misleanu, comuna Perieți, județul Ialomița. După absolvirea școlii primare din comuna natală, în 1927, pleacă la București unde, timp de cinci ani, urmează Școala de Arte și Meserii, secția sculptură, din cadrul Liceului industrial nr. 1.

A fost deținut politic, iar în penitenciarul Aiud a trăit o profundă transformare, alegând să-I urmeze lui Dumnezeu, dincolo de orice obstacole.

Calea monahismului

După eliberarea din închisoarea Aiud în 1946, Anghel Papacioc a ales calea monahală, fiind primit la Mănăstirea Cozia. A activat ca profesor și administrator la diferite mănăstiri, inclusiv la Tismana și Schitul Cioclovina, dar a fost urmărit constant de Siguranță din cauza trecutului său legionar.

În 1948, autoritățile descoperă unde se află și este nevoit să plece. La îndemnul părintelui Gherontie Bălan merge la Mănăstirea Sihăstria, unde îl cunoaște pe Sfântul Cuvios Cleopa. În 1949 este chemat la București de Patriarhul Justinian Marina și este tuns în monahism la Mănăstirea Antim, unde încă se păstrează atmosfera Rugului Aprins.

Arhim. Arsenie Papacioc respingea teoretizarea rugăciunii inimii, preferând o trăire directă și practică a vieții duhovnicești. După ce s-a îmbolnăvit la ochi, s-a retras la Sihăstria, unde a fost hirotonit ierodiacon și apoi ieromonah, în 26 septembrie 1950, de Mitropolitul Sebastian Rusan.

A format 7 ierarhi

La scurt timp, la cererea Patriarhului Justinian Marina, a devenit îndrumător spiritual al Seminarului Monahal de la Mănăstirea Neamț. A format acolo o generație de tineri viitori preoți, dintre care șapte au devenit arhierei.

„După preoție am fost numit (1950-1952) spiritualul Seminarului Monahal Neamț, singurul în țară. M-am ocupat mai mult de slujbă, deși eram numit profesor la istoria monahală și la viața monahală. Îi învățam pe elevi cum să procedeze la Proscomidie, căci erau preoții de mâine. Îi învățam într-un cartof să facă Proscomidia: «Uite așa se taie, uite ce se zice!»”, povestea, în timpul vieții, arhim. Arsenie Papacioc.

„Aveam 35 de diaconi-elevi. Îi băgam prin mănăstiri pe băieții care voiau să se facă preoți, să facă față o zi și îi duceam din mănăstire la seminar. «Domnule, e monah!», dar el nu era monah. Aveam convenție cu mănăstirile, cu Sihăstria, că eram pe-acolo. Și în felul acesta s-a populat seminarul. Și erau și profesori universitari care predau… Și au ieșit, părinților, vreo șapte arhierei din ei. Au ieșit toți de acolo, din seminarul de la Mănăstirea Neamț”.

Retragerea din această funcție a fost cauzată de presiunile și urmărirea constantă a Securității, care îl suspecta încă din trecutul său legionar. Legăturile sale cu personalități din cercul Rugului Aprins, deși nu fusese membru propriu-zis, l-au adus din nou în atenția autorităților.

A fost apropiat de Sandu Tudor (Daniil de la Rarău), Sf. Cuvios Cleopa de la Sihăstria, Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim și Alexandru Mironescu.

Condamnat pe nedrept la 20 de ani de muncă silnică

În noaptea de 13 spre 14 iunie 1958, părintele Arsenie Papacioc a fost reținut de Securitate împreună cu părintele Marcu Dumitru. Condamnat prin Sentința nr. 125 din 8 noiembrie 1958 la 20 de ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”, a fost încarcerat în penitenciarele de la Jilava și Aiud.

În detenție, a refuzat să participe la reeducarea coordonată de colonelul Gheorghe Crăciun, alegând să suporte izolare, frig, foame și lipsă de îngrijire medicală, rămânând devotat lui Hristos.

„Fii gata mereu!”

Un informator din Aiud descria în aprilie 1960 starea sa:

„Când am venit de la izolarea din februarie, două zile am stat la camera 49 din Zarcă cu Papacioc Anghel. Era afectat de frig și foame și trăia o stare de surescitare nervoasă. Sufla în pumni și se plimba prin cameră, încercând să se încălzească. «Fratele meu, iată cum poate omul să-și sfârșească zilele. Cu ăștia nu-i de glumă, n-au nici un pic de milă și înțelegere – suflete de piatră.»”

Continuând, arhim. Arsenie îi spunea: „Dumnezeu ne-a pus la mare încercare, fie numele Lui binecuvântat. Iată, deci, fratele meu, trebuie să fim întotdeauna gata cu sufletul pregătit și curat pentru a primi sfânta jertfă pe care Domnul ne-o întinde. Un Sfânt Părinte spunea: «Nu știi când zilele tale se termină, fii gata mereu»”.

Pentru aceste manifestări, era pedepsit cu regim sever, iar în 12 noiembrie 1963 a fost sancționat cu 10 zile izolare pentru că „făcea propagandă religioasă cu ceilalți deținuți”, „vorbind tare în cameră, de se auzea perfect ce spunea pe sală și în camerele vecine”.

Eliberat în 1 august 1964 din Aiud, părintele a încercat să se stabilească în București, însă Securitatea îi limita accesul și îi monitoriza fiecare pas. Un informator menționa încă din 5 august 1964 prezența sa la Mănăstirea Antim, remarcând că „fusese primit de Patriarhul Justinian și că îmbrăcase din nou haina monahală”.

Poate fi paznic, nu monah

Departamentul Cultelor a refuzat să îi dea avizul pentru reintegrarea în mănăstire lui Arsenie Papacioc, în ciuda dorinței Patriarhului Justinian de a-l numi la Schitul „Peștera Ialomicioarei”. Împuternicitul de culte, Păun Rădulescu, motiva că „patriarhul nu cunoaște trecutul politic al lui Papacioc”, iar directorul de la Culte, T. Vasilescu, îi spunea exarhului:

„Nici un caz eu nu pot să-mi dau avizul ca Papacioc să mai fie reprimit în vreo mănăstire. El și cu Roman Braga fac în momentul de față cel mai mare rău Bisericii Ortodoxe. Papacioc poate fi angajat îngrijitor sau paznic la o protoierie, plătit din fonduri proprii, fără dreptul de a purta haina monahală și fără dreptul de a mai sluji ca preot. Așa să-i spui patriarhului, să nu se încurce cu asemenea oameni care nu fac cinste Bisericii”.

Urmat de credincioși, urmărit de Securitate

Fără să știe Securitatea, Patriarhul Justinian l-a recomandat pe Arsenie Papacioc pentru o parohie în Ardeal, mai exact la Filea de Jos, în Eparhia Clujului. Astfel, părintele Arsenie a început slujirea sa la Filea în ziua praznicului Paștilor din 1965. A rămas acolo până în iulie 1967, când a fost numit stareț la Mănăstirea Cheia, la dorința Patriarhului Justinian, care îl dorea în eparhia sa.

În noiembrie 1971, s-a mutat la Mănăstirea Căldărușani, iar în septembrie 1972 a fost transferat la Mănăstirea „Dintr-un Lemn”. În octombrie 1974 a fost numit duhovnic la Mănăstirea Cernica, iar din ianuarie 1976 a slujit la Schitul Techirghiol, în județul Constanța. Oriunde a păstorit, arhim. Arsenie Papacioc a fost urmat de mulți credincioși și, din această cauză, a suferit persecuții continue din partea Securității.

A trecut la cele veșnice în data de 19 iulie 2011.

Foto credit: arhivă Basilica.ro