Catedrala Patriarhală istorică „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din București împlinește miercuri, 7 mai, 367 de ani de la sfințire.

Construcția Catedralei Patriarhale a început în anul 1655, din inițiativa domnitorului Constantin Șerban Basarab și a soției sale, Bălașa, ca semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru pacea reinstaurată în țară. Locația aleasă a fost Dealul Viilor (azi Dealul Patriarhiei), pe locul unui vechi schit de lemn.

Lucrările au fost supravegheate de logofătul Radu Dudescu și de Gheorghe Șufariu din Târgoviște. Lăcașul de cult, construit după modelul Mănăstirii Curtea de Argeș, dar de dimensiuni mai mari, a fost sfințit în data de 7 mai 1658 de Patriarhul Macarie al Antiohiei, alături de ierarhi români. Din păcate, domnitorul Constantin Șerban nu a mai apucat să-și vadă ctitoria finalizată.

În 1661, Mitropolitul Ștefan își stabilește reședința aici, iar în 1668, domnitorul Radu Leon hotărăște transformarea oficială a lăcașului în Reședință mitropolitană. Tot el începe lucrările de pictură, însă nu reușește să le finalizeze complet.

În 1698, Constantin Brâncoveanu ridică o clopotniță la răsărit de altar. În 1774, moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului, sunt aduse și depuse într-o raclă de argint în Catedrală. Secolele XVIII–XIX aduc numeroase reparații și extinderi, inclusiv în timpul mitropoliților Filaret al II-lea, Dositei Filitti și Grigorie Dascălul, acesta din urmă inițiind repictarea în stil neoclasic.

Momente istorice

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mitropolitul avea un rol central în Adunarea Țării, iar Dealul Mitropoliei a devenit scena unor evenimente istorice majore. În data de 24 ianuarie 1859, în fosta sală a Adunării Deputaților de aici, sub președinția Mitropolitului Nifon, a fost votată unirea Munteniei cu Moldova prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Unite.

Transformările edilitare și politice au dus la construirea, între 1906–1908, a actualului Palat al Patriarhiei, după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, fiind prima clădire din România realizată cu structură de beton armat. Inițial, proiectul prevedea și ridicarea unei noi catedrale, care nu s-a mai realizat.

În 1925, Catedrala Mitropolitană a devenit provizoriu Catedrală Patriarhală, odată cu ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie. Între 1932–1935, Patriarhul Miron Cristea a coordonat lucrări de refacere a ansamblului, inclusiv pictura murală actuală în stil neobizantin, realizată de Dimitrie Belizarie.

Lucrări de restaurare și conservare

În 1959, în nordul Catedralei Patriarhale din București a fost amenajat un ansamblu cu o troiță și trei cruci de piatră, dintre care una datează din vremea lui Petru Cercel (1583–1585).

În perioada 1960–1962, sub îndrumarea Patriarhului Justinian Marina și a arhitectului Paul E. Miclescu, au fost efectuate lucrări de restaurare și modernizare. În același timp, icoanele împărătești ale tâmplei au fost realizate (1961–1964) sub coordonarea Otiliei Oteteleșanu.

Lucrări de refacere au continuat în 1989 și între 2000–2001, sub Patriarhul Teoctist, culminând în 2008 cu restaurări majore prilejuite de împlinirea a 350 de ani de la sfințire.

Atunci au fost montate 26 de icoane în mozaic în pridvor, au fost restaurate pictura, catapeteasma, mobilierul, vitraliile, iar biserica a fost consolidată structural. Turlele și acoperișul au fost refăcute cu tablă de plumb, iar clopotnița a primit patru clopote noi, cu sistem de acționare computerizat.

Slujba de resfințire a avut loc în data de 26 octombrie 2008, fiind oficiată de Patriarhul Daniel, alături de 34 de ierarhi ai Sfântului Sinod și delegați ai Patriarhiei Antiohiei.

Fațadele Catedralei sunt despărțite în două registre de brâu de piatră. În dreapta pronaosului se află mormintele patriarhilor Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justin Moisescu și Teoctist Arăpașu. Patriarhul Justinian Marina este înmormântat la Mănăstirea Radu Vodă.

Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu